Când poate fi pronunţat mort un pacient? Medicii n-au ajuns încă la un consens

Organizaţia Mondială a Sănătăţii încearcă să stabilească un standard pe care medicii din întreaga lume să-l folosească atunci când pronunţă moartea unei persoane, dat fiind că în prezent procedurile variază de la ţară la ţară.

În majoritatea cazurilor, un pacient este pronunţat mort atunci când medicul i-a verificat inima, plămânii şi răspunsul la stimuli externi. Dacă inima pacientului nu mai bate, plâmânii nu mai asigură respiraţia iar pacientul nu reacţionează la stimuli, atunci medicul poate pronunţa decesul.

Doctorul Alex Manara, anestezist la spitalul Frenchay din oraşul britanic Bristol, a amintit, însă, la o conferinţă dedicată subiectului, că există cel puţin 30 de cazuri înregistrate în literatura de specialitate în care pacienţii declaraţi decedaţi au revenit la viaţă.

Manara a declarat, în timpul conferinţei, că medicii ar trebui să monitorizeze pacientul mai mult timp, cel puţin cinci minute, înainte de a-l pronunţa mort, pentru a fi evitate astfel de situaţii, chiar dacă ele sunt foarte rare.

Durata de observare, în prezent, variază de la ţară la ţară. În SUA şi Australia protocolul este ca medicii să monitorizeze pacientul timp de două minute, în timp ce în Marea Britanie şi Candada este recomandată monitorizarea timp de cinci munute. În Germania nu există un timp recomandat, în timp ce în Italia medicii aşteaptă 20 de minute înainte să declare decesul, în special dacă pacientul este donator de organe.

O altă problemă discutată la conferinţă a fost protocolul în cazul pacienţilor ţinuţi în viaţă de aparate. Profesorul Ricard Valero, de la Universitatea din Barcelona, a amintit că în cazul acestor pacienţi se ia în calcul moartea cerebrală, însă şi aici procedurile diferă.

Astfel, în Candada moartea cerebrală este consatată de un singur medic, în Marea Britanie trebuie constatarea a doi medici, iar în Spania a trei. Testele neurologice care să constate lipsa activităţii cerebrale diferă şi ele de la ţară la ţară.

"Aceste variaţii în practica internaţională nu par a fi logice. Italienii şi britanicii sunt construiţi în acelaşi fel. Ar trebui să avem aceleaşi criterii de stabilire a morţii în cazul tuturor", a spus profesorul.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii va cerceta problema în viitor, în încercarea de a stabili nişte criterii de care să se ţină cont în toată lumea.