Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Africa de Sud are o populatie de aproximativ 50 de milioane de locuitori, dintre care 79.5% sunt africani, 9.0% albi si 2.5% indieni si asiatici. Istoria Africii de Sud de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial a fost construita in jurul apartheid-ului, sistem rasist care a inceput in anii 1948 si a fost desfiintat cand s-au organizat primele alegeri libere in perioada 1990 - 1994.
De cand nu a mai existat apartheid-ul, sute de sud-africani albi au devenit saraci, ei invinovatind politicile discriminatorii ale guvernului, care ar favoriza angajatii de culoare.
In Africa de Sud sunt aproximativ 3 milioane de Afrikaners (urmasi ai colonistilor olandezi - n.r.), numarul lor fiind in crestere, o treime dintre ei fiind nevoiti sa traiasca in tabere sumbre cum ar fi Coronation Park, unde locuiesc peste 400 de "albi saraci". Ei nu au dreptul la ajutoare guvernamentale, ajutoare alimentare sau servicii medicale si, prin lege, le este interzisa participarea la targurile de joburi.
In ultimii ani, au fost semnalate mai multe cazuri de decese din cauza malnutritiei, opinia publica internationala incepand sa fie interesata din ce in ce mai mult de "albii saraci" din Africa de Sud.
In primele doua secole ale colonialismului din Africa de Sud, colonistii albi saraci erau agricultori semi-nomadici care cresteau bovine si alte animale cu care faceau comert. Pentru multi albi bogati si comis-voiajori europeni acestia erau niste persoane murdare, lenese, degenerate rasial, care aveau acelasi stil de viata cu al celor de culoare.
La inceputul secolului XX, colonistii albi saraci erau o rusine si o amenintare. Trecerea agriculturii la industrializare i-a facut pe multi dintre ei sa se mute la oras, unde si-au gasit slujbe in fabrici, mine sau magazine. Elita era ingrijorata ca se vor imbina cu angajatii de culoare si astfel vor ameninta dezvoltarea capitalista. Legislatia ulterioara a fost creata astfel incat acest lucru sa nu se intample, oferind albilor, iar celor de culoare interzicandu-le, acces la locuri de munca, educatie, locuinte si drepturi politice.
Desi numarul albilor saraci a fost redus de politicile guvernelor segregationiste inainte de Al Doilea Razboi Mondial si de apartheid, saracia sub limita existentei nu a putut fi controlata.
