Revoluţionarii, stăpânii înarmaţi până în dinţi din Cairo

UPDATE: "Noi nu plecăm nicăieri! Sa plece Mubarak!" In mijlocul pieţei, au fost improvizate câteva spitale de campanie sub cerul liber, unde cei răniţi primesc primele îngrijiri sub cerul liber, întinşi pe paturi sau direct pe pământ.

Un alt centru de prim-ajutor a fost organizat într-o agenţie de voiaj, iar o parte dintre oamenii impuşcaţi în cursul după-amiezii au fost aduşi acolo. Cei peste 20.000 de demonstranţi rămaşi în piaţă se pregătesc pentru încă o noapte de veghe, percheziţionându-i în continuare minuţios pe toţi cei care încearcă să se apropie de piaţă.

Medicii de la centrul de prim-ajutor aflat în spatele Pietei Tahrir au confirmat pentru Jurnalul National ca doi oameni impuscati de lunetisti, Anwar Fathi si Ali Hassan Ali Mahran, au murit. Pana ieri, centrul a functionat fara medicamente si produse parafarmaceutice. Abia azi, in urma unei colecte, s-a încropit un minimum necesar.

UPDATE 16:46: După câteva ore de relativ calm, în piaţa Tahrir se aud din nou rafale de arme automate.
Potrivit AP, trei jurnalişti Al-Jazeera şi doi reporteri de la New York Times au fost arestaţi.
Un corespondent Al Jazeera a declarat că mai multe incidente s-au produs la câteva sute de metri de Piaţa Tahrir şi câteva sute de metri de Muzeul Antichitaţilor. (Anca Aldea)

Demonstranţii anti-Mubarak nu au cucerit doar piaţa Tahrir, ci, începând de dimineaţă, întregul oraş Cairo. Din centru şi până la periferiile cele mai sărace, grupuri compacte de demontranţi au luat în stăpânire străzile, asistaţi pasiv de Poliţie şi de Armată.

Pe marginea străzilor, zeci de maşini răsturnate şi arse, inclusiv dube ale poliţiei, dar şi bolovani smulşi din acoperişuri, au rămas ca relicve ale măcelului din noaptea de miercuri spre joi, când revoluţionarii şi partizanii lui Hosni Mubarak s-au înfruntat pe viaţă şi pe moarte. De pe podurile din apropierea zonei Tahrir, sute de egipteni urmăresc ce se întâmplă în piaţă, agitând steaguri şi întrebând trecătorii dacă ţin cu Mubarak sau cu Revoluţia.

Străzile din jurul pieţei Tahrir au devenit adevărate bariere umane. Revoluţionarii s-au organizat în lanţuri care blochează intrarea în piaţă, fiind înarmaţi cu răngi de fier, bâte de lemn şi multă suspiciune. Au folosit pentru a-şi improviza baricade orice au găsit la îndemână: semne de circulaţie, garduri de fier şi chiar saci de gunoi.

Orice grup care se apropie este tratat cu ostilitate: revoluţionarii încep mai întâi să strige "Staţi pe loc!", "Cine mişcă moare", apoi agită răngile, în timp ce o parte dintre ei verifică actele trecătorilor, pentru a se convinge că sunt de-ai lor şi nu de-ai "Faraonului", aşa cum îl numesc pe preşedintele devenit inamicul public numărul 1.

Unii dintre ei au, ascunse, şi automate Kalaşnikov, pe care le-au şi folosit miercuri noapte şi la primele ore ale dimineţei zilei de joi. Încercările unui grup pro-Mubarak de a intra în piaţă s-a soldat cu noi rafale de împuşcături, cinci oameni fiind declaraţi morţi la spitalul de campanie de pe strada BaB el Looq.

Pe măsură ce te îndepărtezi de centru, întâlneşti alt gen de revoluţionari: cei care au devenit stăpânii oraşului, inclusiv ai poliţiştilor care se mişcă cu maximă prudenţă, străduindu-se să nu-i deranjeze în vreun fel.

Circulaţia a devenit un haos total, nici un poliţist nu mai îndrăzneşte să dea vreo amendă. Fiecare maşină care trece este oprită de demonstranţi, care, cu satâre de aproape jumătate de metru şi cuţite uriaşe la vedere, verifică actele şi percheziţionează maşinile.

Printre ameninţări şi priviri încruntate, o parte dintre ei lasă, totuşi, să le scape şi entuziasmul faţă de ce se întâmpla. "Noi suntem acum la putere. Şi, după ziua de vineri, Mubarak n-o să mai existe în Egipt. Dacă nu-l dăm jos acum, ne omoară el pe toţi", spune Ahmed, în timp ce inspectează documentele trecătorilor cu o mână, în cealaltă având un cuţit cu lama de cel puţin 30 de centimetri.

Ahmed nu se teme de simpatizanţii preşedintelui, ci mai degrabă de mulţimea de infractori care au evadat din închisorile de lângă Cairo: "ăştia sunt oameni care pentru 50 de dolari şi câteva grame de droguri omoară pe oricine. Azi noapte au făcut prăpăd în cartiere". Unul dintre "colegii", se sub geaca căruia se vede un contur care seamănă perfect cu un pistol, îi strigă să nu mai fie aşa vorbăreţ. Revoluţia încă nu a învins, iar duşmanul este, în continuare, aproape.