Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Directorul Centrului Simon Wiesenthal, organizaţia evreiască dedicată luptei pentru aducerea în faţa justiţiei a criminalilor nazişti pentru a da socoteală pentru faptele lor, a propus ca trupul neînsufleţit al fostului ofiţer SS Erich Priebke să fie predat Germaniei, pentru ca aceasta să se ocupe de incinerarea sa.
Marţi era programată înmormântarea
Într-un interviu publicat în cotidianul italian La Stampa, Efraim Zuroff a afirmat că “lucrul cel mai bun care s-ar putea face ar fi ca trupul neînsufleţit să fie predat Germaniei, iar acolo cadavrul să fie incinerat”, contrar planurilor potrivit cărora marţi ar fi urmat să aibă loc la Roma ceremonii funerare pentru Priebke.
Avea 100 de ani
Priebke, fost căpitan SS, responsabil de moartea a 335 de civili italieni în masacrul de la Grotele Ardeatine, din 1944, a încetat din viaţă vineri, la Roma. Avea 100 de ani, împliniţi la sfârşitul lunii iulie.
“Germania are legile cele mai stricte pentru evitarea faptului ca funeraliile şi înhumarea să se transforme într-un show al neonaziştilor” la Roma, a afirmat Zuroff.
Praful să se aleagă!
“Incinerarea este soluţia cea mai eficientă pentru a nu mai rămâne nicio urmă dintr-un criminal nazist de război precum Priebke. Cadavrul lui Hitler a fost ars, iar acest lucru s-a dovedit soluţia cea mai bună, pentru că ea permitea distrugerea a tot ceea ce nazismul a reprezentat”, a declarat reprezentantul Centrului Wiesenthal în interviul citat de France Presse.
Ceremonii funerare “într-o biserică din Roma”
Avocatul lui Priebke, Paolo Giachini, a afirmat sâmbătă că funeraliile vor avea loc marţi într-una dintre numeroasele biserici ale capitalei italiene, fără a spune care dintre ele. Dar un purtător de cuvânt al Episcopiei Romei – al cărei episcop este Papa Francisc – a precizat că nu se pune problema. Dar o ceremonie privată, într-o casă, nu este exclusă de Biserică, a subliniat purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Federico Lombardi, subliniind că interdicţia a fost decisă de Episcopie.
În calitate de cetăţean german, “ar putea, normal, să fie înhumat în Germania”, a explicat un purtător de cuvânt al Ministerului german al Afacerilor Externe. “Dar Guvernul nu are niciun motiv să se pronunţe în legătură cu locul în care Priebke trebuie să fie înmormântat. Nu există nicio solicitare oficială din partea autorităţilor italiene în acest sens. Este o decizie pe care apropiaţii lui Priebke trebuie s-o ia”, a afirmat sursa citată.
Argentina l-a refuzat
Acelaşi avocat, care, de altfel, l-a găzduit în apartamentul său pe criminalul nazist care s-a aflat în arest la domiciliu din cauza stării sănătăţii, după ce fusese condamnat la închisoare pe viaţă, afirmase vineri într-o primă fază că fostul ofiţer nazist va fi înmormântat lângă soţia sa, la San Carlos de Bariloche, la sud-vest de Buenos Aires, unde se refugiase după război. Dar Guvernul argentinian a anunţat că refuză să primească pe teritoriul său cadavrul criminalului nazist. Susţinătorii lui Priebke ar fi dorit să organizeze o ceremonie în stradă, potrivit mass-media.
“Dacă nu există soluţie, atunci ar trebui să fie incinerat şi cenuşa să fie împrăştiată, aşa cum s-a întâmplat cu cenuşa bunicilor noştri”, a afirmat, la rândul său, Riccardo Pacifici, preşedintele comunităţii evreieşti din Roma.
Incident la Roma
Duminică seara, militanţi ai mişcării fascise “Militia” au încercat să depună un buchet de flori sub ferestrele apartamentului unde a locuit Priebke, dar au fost împiedicaţi de o unitate a DIGOS (poliţia operaţiunilor speciale).
Numeroase voci, în special din comunitatea evreiască din Roma, s-au ridicat pentru a reaminti că la 16 octombrie va fi celebrată a 70-a comemorare a deportării unui număr de 1.000 de evrei din ghetoul din Roma.
Condamnat pentru moartea a 335 de oameni
Erich Priebke a fost condamnat în 1998 la închisoare pe viaţă pentru participarea sa la masacrul de la Grotele Ardeatine, din martie 1944. El se afla de câţiva ani în arest la domiciliu la Roma, în apartamentul avocatului său, Paolo Giachini, precizează France Presse.
În primăvara lui 1944, trupele naziste au ucis 335 de civili italieni în ceea ce a ajuns să fie cunoscut drept “masacrul de la Grotele Ardeatine”. După sfârşitul războiului, cele două Guverne de la Roma şi de la Bonn nu au luat nicio măsură pentru a da de urma ucigaşilor, fiind mai interesate de problemele politice, şi nu de justiţie, se arată într-un articol dat publicităţii de publicaţia germană Der Spiegel.
Toţi erau civili
În martie 1944, Priebke conducea trupele SS care au executat 335 de civili italieni, dintre care cel mai tânăr avea 15 ani, drept răzbunare după uciderea a 33 de soldaţi germani de către un grup de partizani, precizează cotidianul israelian Jerusalem Post.
Înainte de cel de-al doilea război mondial, Grotele Ardeatine erau exploatate pentru o rocă vulcanică folosită în producţia de ciment. Dar la data de 24 martie 1944, producţia încetase de mult. În acea zi, au fost aduse acolo mai multe camioane cu prizonieri – în total, 335 de italieni. Ocupanţii germani doreau să se răzbune pentru un atac pe care partizanii comunişti îl organizaseră cu o zi în urmă împotriva unei unităţi germane staţionate la Roma. Victimele acestui act de răzbunare au fost alese la întâmplare; majoritatea erau prizonieri într-o închisoare Gestapo aflată la Roma. Nici unul dintre cei 335 de italieni nu fuseseră implicaţi în acţiunea comuniştilor.
Un simbol
Incidentul a rămas în istoria crimelor de război ca masacrul de la Grotele Ardeatine. După război, a devenit un simbol al atrocităţilor germane comise în Italia în timpul celui de-al Treilea Reich. Acolo a fost construit un memorial în amintirea victimelor, unde politicienii italieni depun coroane de flori anual. Însă deşi masacrul a fost comemorat anual începând cu primii ani postbelici, nici oficialii germani, nici cei italieni nu au avut niciun interes în aducerea responsabililor în faţa justiţiei, mai scrie Der Spiegel. Singura persoană pedepsită a fost Herbert Kappler, ofiţerul SS responsabil cu poliţia şi serviciile de securitate germane de la Roma din timpul războiului. El a fost condamnat la închisoare pe viaţă în 1948.
