Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cel mai recent scandat legat de alimentele din China a fost cel al cărnii de şobolan vândută ca fiind carne de miel. A fost bomboana pe colivă, după alte multe scandaluri asemănătoare, în anii trecuţi, începând cu laptele praf pentru bebeluşi contaminat. Sute de mii de sugari care au consumat laptele praf s-au îmbolnăvit şi unii au şi murit. Scandalul a fost însă anihilat rapid de către autorităţile chineze, pentru că numai de aşa ceva nu aveau nevoie înainte de Jocurile Olimpice ale cărui gazde erau.
Luna trecută, în China a izbucnit scandalul cărnii de şobolan. Sute de persoane care au vândut carnea scârboaselor rozătoare drept carne de miel au fost arestate. Paradoxal, populaţia chineză nu a fost atât de alarmată de data aceasta, ci mai mult autorităţile au fost cele care s-au agitat pentru a potoli scandalul şi a-i depista pe cei vinovaţi. Explicabil pe de-o parte, ţinând cont că în China oamenii au gusturi alimentare ieşite din comun, “exotice” chiar până la extrem, în această ţară consumându-se aproape orice fel de animal şi chiar insecte, viermi sau vieţuitoare marine de care mulţi nici nu au auzit, cele mai multe dintre acestea înscriindu-se în categoria “delicatese”.
Cu toate acestea, până acum, şobolanul “nu a făcut scandal”, carnea lui consumându-se chiar în restaurante respectabile. De pildă, un asemenea local din sudul Chinei are meniuri pe bază de carne de şobolan, care sunt menţionate ca atare în lista de bucate a restaurantului, fără să fie ascunse sub alte denumiri, după cum dezvăluie BBC online. Mai mult, patronii localului respectiv ţin să le precizeze clienţilor că şobolanii din care au preparat meniurile sunt “siguri”, rozătoarele fiind “crescute” în curtea casei, şi nu vânate de prin canalele de scurgere a apelor reziduale sau din alte locuri infestate.
Bogaţii, la masa “bio”
Adevărate mai mult sau mai puţin, asemenea poveşti circulă frecvent în China, mai ales că societatea s-a schimbat odată cu urbanizarea masivă, în dauna agriculturii şi zootehniei tradiţionale, dar în folosul hranei procesate. În China, la ora actuală, doar clasa de mijloc şi cea a demnitarilor mai pot beneficia de hrană sănătoasă. Omul sărac sau cei care mănâncă pe fugă, într-o pauză de lucru, la restaurantul din colţ sau înşfacă vreun sandviş şi îl înfulecă din mers, nu ştiu ce conţine cu adevărat acel meniu. Ei sunt categoria cea mai expusă la pericole alimentare. Dar nu au încotro. Goniţi de nevoie către oraşele mari, poluate, pentru a câştiga un trai mai bun deoarece agricultura nu mai rentează, ei nici nu-şi mai pun problema ce mănăncă. Unii orăşeni, mai conştienţi de pericolul la care se expun, au devenit fermieri part time, în week-end, în suburbiile oraşelor, unde îşi cultivă o bucăţică de pământ pentru a mânca hrană organică, şi nu contaminată cu pesticide cum se întâmplă la fermele industriale.
Bogaţii sunt cei care îşi permit să trăiască sănătos. Aproape că nu pun deloc gura pe produsele alimentare autohtone, decât dacă provin din “surse sigure”. Clasa de mijloc şi demnitarii chinezi, precum şi oamenii de afaceri străini care lucrează în China îşi procură carnea şi laptele din Noua Zeelandă, de pildă. O publicaţie chineză mai îndrăzneaţă a dezvăluit la un moment dat că înalţii demnitari chinezi au ferme speciale, anume pentru ei, unde totul este biologic şi atent monitorizat, de la vegetale şi până la peşte, pui şi alte sortimente de carne. Articolul repectiv în care au fost făcute aceste dezvăluiri nu a stat însă mult pe site, după cum scrie BBC. Cu toate acestea, indiferent câte scandaluri alementare ar aplana, autorităţile chineze nu vor putea ignora la nesfârşit nemiloasa realitate.
