Schimbare importantă pentru copiii străinilor, în Germania. Sunt vizaţi în special turcii

Conservatorii cancelarului Angela Merkel (CDU/CSU) şi partenerii lor de coaliţie, social-democraţii (SPD), au convenit joi să extindă posibilitatea dublei cetăţenii pentru copiii străinilor din Germania.

Potrivit acordului, copiii străinilor din afara Uniunii Europene, dar născuţi în Germania, pot obţine cetăţenia germană, în plus faţă de cea a părinţilor, dacă au trăit opt ani în Germania, dacă au mers la şcoală timp de şase ani în ţară sau dacă pot face dovada unei calificări profesionale sau a unei diplome universitare obţinute în Germania.
Acordul a fost anunţat joi de ministrul social-democrat (SPD) al Justiţiei, Heiko Maas, şi de ministrul conservator (CDU) de Interne, Thomas de Maiziere, relatează faz.de.

Această prevedere a fost una dintre condiţiile SPD pentru a accepta să intre într-un Guvern de coaliţie cu conservatorii.
“Am găsit o soluţie bună pentru dubla cetăţenie”, a declarat Heiko Maas, într-un comunicat publicat pe site-ul Ministerului de Justiţie. “Tinerii a căror viaţă s-a scris în Germania nu vor mai fi obligaţi mult timp să se rupă de rădăcinile lor”, a adăugat el.
De această măsură vor beneficia în primul rând copiii imigranţilor turci, cea mai mare dintre comunităţile de străini din Germania, care numără aproximativ trei milioane de persoane, în cea mai mare parte născute în Germania. Cetăţenii Uniunii Europene şi ai Elveţiei pot deja primi dublă cetăţenie după opt ani petrecuţi în Germania.

Multă vreme Germania nu s-a considerat o ţară de imigraţie. De teama apariţiei societăţilor paralele, străinilor li s-a cerut ca dovadă de loialitate, să renunţe la vechea cetăţenie. Creştin-democraţii (CDU) au respins până în ziua de azi dubla cetăţenie. Partidul cancelarului Angela Merkel susţinea în continuare legea care nu permitea dubla cetăţenie, scrie Deutsche Welle.

În anul 2000, când se aflau la guvernare, social-democraţii (SPD) şi Alianţa 90/Verzii au încercat să modernizeze legea datând din 1913. Se dorea simplificarea demersurilor în vederea obţinerii paşaportului german şi posibilitatea dublei cetăţenii.

Reforma a adus câteva schimbări: printre altele, dobândirea cetăţeniei germane este posibilă după 6 sau 8 ani de şedere neîntreruptă pe teritoriul Republicii Federale faţă de 15 ani, cum era înainte. Cu toate acestea, creştin-democraţii care dominau în Bundesrat au împiedicat planurile social-democraţilor şi ale ecologiştilor de a anocra în lege, dubla cetăţenie. Compromisul negociat şi respectat din 2000 încoace a creat, însă, o situaţie de care mulţi imigranţi se plângeau.

Mulţi străini provin din ţări care nu permit, sub nicio formă, renunţarea la cetăţenie. Pentru a o dobândi pe cea germană aceste persoane sunt obligate să depună o cerere de păstrare a celei vechi şi, astfel, dubla cetăţenie este permisă.

Dreptul de a-şi păstra vechea cetăţenie îl mai au etnicii germani din fosta Uniune Sovietică, cetăţenii ţărilor membre ale UE şi copiii soldaţilor americani staţionaţi pe teritoriul Germaniei. Toţi ceilalţi străini sunt puşi în situaţia de a alege. În cea mai delicată situaţie se află copiii imigranţilor din state non-UE care se nasc în Republica Federală.

Până la 18 ani, aceştia au dublă cetăţenie: pe cea a părinţilor şi pe cea germană. Între 18 şi 23 de ani, ei trebuie să decidă dacă vor să păstreze paşaportul german sau nu. În caz afirmativ sunt nevoiţi să renunţe la cetăţenia ţării din care provin părinţii. Cel care n-a făcut-o până la împlinirea vârstei de 23 de ani, îşi pierde automat drepturile conferite de cea germană.

Constrânşi să decidă sunt mai ales reprezentanţii celei mai numeroase minorităţi din Germania: turcii. Mulţi dintre cei născuţi în Germania au sentimentul că sunt obligaţi să renunţe la o parte din cultura şi din patria lor. Nedreaptă li se pare şi posibilitatea străinilor din alte ţări de a deţine dublă cetăţenie. Renunţarea la cetăţenia turcă atrage după sine numeroase dezavantaje. Printre altele, practicarea în Turcia a anumitor meserii este îngreunată sau chiar imposibilă, iar moştenirea devine problematică.