Toate drumurile duc catre Roma

"A spus ca se intoarce peste doua luni." "In Italia traiesti mult mai bine decat aici." "Mi-a trimis cativa banuti saptamana trecuta, dar tot nu sunt suficienti." La Fagaras sunt cel mai des rostite fraze. Pentru ca mai bine de trei sferturi din fagaraseni au plecat sa munceasca sau sa-si construiasca un viitor acolo.

DESPARTIRE. Fagarasenii isi petrec rudele care pleaca sa ocupe locurile de munca promise de prieteni descurcareti

Oamenii se strang la punctul de plecare cu aproape o ora inainte de a porni la drum. Acolo, alaturi de rudele sau de prietenii lor, stau si asteapta sa soseasca autocarele care ii vor duce la Roma sau la Palermo. "E zece fara zece, cred ca am venit cam devreme, masinile vin la 11:00, dar nu mai aveam rabdare. Nici nu am putut dormi azi-noapte", se vaita o femeie durdulie cu o basmaluta legata "de-a moada", la ceafa. "E, lasa ca ajungi acolo si o sa vezi ca nu e asa rau", spune si cea de langa ea, o femeie intre doua varste, zgribulita.

Cele doua autocare care pleaca din Fagaras in Italia sunt aproape pline. "Hai ca mai avem putin si plecam. O data plecati, nu mai exista drum de intors", glumeste un batranel care s-a imbracat la costum, special pentru drumul acesta. El se duce la copiii lui, la Roma.

Mai putin de jumatate din cei care se afla in autocar se duc la rude. Restul, la munca. "Eu ma duc la Roma. Pentru a doua oara. La fel ca si data trecuta, voi lucra la un hotel pe post de camerista", ne spune o femeie. Alta, desi nu prea vanjoasa si intre doua varste, pleaca la munca in constructii, unde e mai greu. "Nu am mai fost in Italia, insa am vorbit cu cineva de acolo, un prieten, si mi-a spus sa vin ca are un loc pentru mine in santier. Mi-e greu sa plec de aici, dar nu am ce sa fac. Se castiga bine pe santier, desi munca e mai grea."

Suma de bani cu care fagarasenii pleaca inspre Italia nu este foarte mare. Majoritatea au la ei in jur de 600-700 de euro. Adica, acei 500 de euro pe care trebuie sa-i arate la granita, plus 100 sau 200 de euro, bani de buzunar. "M-am imprumutat de la o ruda ca sa pot sa plec. Eu nu aveam atatia bani. Dar o sa muncesc acolo si in doua-trei luni ii trimit inapoi", spune un tinerel slabut, hotarat sa ia viata in piept in indepartata peninsula.

EXODUL. La Fagaras, dintr-un sir de patru blocuri, doua sunt, cu siguranta, goale. Sunt scari de bloc in care raman doar unul sau doua apartamente ocupate. Altele au lacatul pe ele. Nu a mai ramas nici un locatar.

Cei care nu au plecat inca spre Italia cu siguranta au rude aflate la munca acolo. Fagarasenii care au ramas acasa fie s-au temut sa inceapa o noua viata pe teritoriu strain, fie sunt prea batrani ca sa o ia de la capat din nou. Mai sunt si copiii, care inca mai merg la scoala in orasul natal, chiar daca parintii sunt plecati de luni bune. Ei raman cu bunicii. Nu sunt uitati de parinti. Cazurile celor lasati de izbeliste sunt rare. Tinerii care raman in Fagaras primesc ajutor lunar de la parintii lor. Astfel, nu sunt nevoiti sa munceasca, iar banii pe care ii primesc de la rudele sau parintii lor sunt suficienti pentru a supravietui o luna. Cu toate astea, strazile si blocurile din Fagaras sunt pustii. Singurul moment al zilei in care se mai creeaza forfota este cel al pranzului. Atunci cand cei mici isi termina orele si se indreapta spre casa. Ei sunt singurii care mai aduc un pic de culoare municipiului. Cei mari au plecat. Acum mai bine de 10 ani, primii au plecat intr-un exod. Tinta era Roma. Dupa ea urmeaza Venetia, Verona, Piacenza, Firenze si Lombardia, insa aici amenzile pentru cei care nu au acte in regula sunt foarte mari. Autoritatile de la Roma sunt mai indulgente cu imigrantii.

DIN TATA-N FIU. Inca din 1991-1992, fagarasenii au inceput sa se indrepte in valuri catre Roma, spune secretarul Primariei, Emil Mocanu. Deja, plecarea in Italia a devenit o traditie. Tinerii, cum termina liceul, se indreapta spre Italia, fie ca se duc sa studieze, fie ca parintii lor se afla acolo. In timpul facultatii isi gasesc si un loc de munca din care sa castige niste bani. Dupa ce termina studiile, isi concentreaza toata atentia catre serviciu.

Chiar daca nu se mai intorc, fagarasenii nu-si vand apartamentele de aici. Au simtul proprietatii foarte dezvoltat. "Apartamentele sunt goale. Nu prea are cine sa aiba grija de ele. Se mai gaseste cate un vecin sau doi care mai intra din cand in cand sa verifice daca totul este in ordine. Dar oamenii nu vor sa-si vanda apartamentele. Nici macar sa le inchirieze. Tin foarte mult la proprietatea lor. In orice caz, asa nu se evolueaza. Nu ar strica putina elasticitate", a spus secretarul Fagarasului.

"La inceput au plecat cu gandul sa munceasca si sa se intoarca aici cu bani pentru a putea incepe o afacere. Nu toti au reusit, insa foarte putini au revenit in Fagaras. Au preferat sa traiasca acolo decat aici. Sigur, au fost si oameni care au avut succes. Dupa ce se stabilesc acolo si isi dobandesc cetatenia fac reintregirea familiei. Isi cheama acolo sotiile, copiii, parinti si asa mai departe", povesteste Mocanu. Chiar si din Primarie au plecat, insa nu mai mult de trei oameni, printre care si o femeie. Nu se stie ce slujba si-au gasit in Italia, dar au plecat cu speranta ca va fi mai bine.

Fagarasenii au dormit si in cutii de carton, sub poduri, pentru a nu plati cazare un anumit timp. Au facut in asa fel, incat sa nu dea foarte mult nici pe mancare. Majoritatea inchiriaza un apartament cu trei camere si stau cate 12.

MUNCA DE JOS. Mare parte pleaca sa lucreze in constructii. La munca de jos. Nu se stie unde si cum dorm pana ajung sa-si gaseasca o locuinta la un pret rezonabil. Femeile aleg de obicei sa lucreze pe post de menajera la un hotel sau la o familie. Sau baby-sitter. Altele ingrijesc batrani. Programul nu este foarte lung, asa incat cele mai multe isi pot permite doua locuri de munca. Oricum, salariile sunt foarte mici. Un roman castiga in Italia, muncind legal, in jur de 1.200-1.300 de euro. Femeile care lucreaza in doua locuri ajung cu greu la 1.600-1.700 de euro. Pentru ei conteaza sa-si plateasca cazarea. In rest, fac economii. Mananca putin, rar ies undeva.

IN VACANTE. Luna august este luna in care Fagarasul revine la viata. Atunci este perioada concediilor si sosesc aproape toti cei care au plecat in Italia. Se organizeaza nunti peste nunti. Femeile care vin cu italieni de acolo prefera sa se cunune "acasa, la Fagaras". "Se cheltuieste mult, barurile si restaurantele sunt asaltate, iar italienii lasa in urma lor mii de euro, daca nu chiar mai mult. Coboara din masinile luxoase inmatriculate la Roma sau Torino si incep sa arunce cu banii. De la primul cersetor pana la ultimul, fiecare are "cadoul lui" de bun-venit. Unii dintre ei vorbesc atat de bine italiana, incat ramai absolut convins ca e italian get-beget. Nu. Sunt fagaraseni intorsi din Italia. "Nu putem spune ca aceia care au plecat la munca pe teritoriul italian nu trimit bani. Din contra, trimit si, datorita acestui lucru, imaginea Fagarasului se imbunatateste. Pe Strada Livezii, cel putin, sunt foarte multe constructii moderne si cu gust. V-am spus, romanii nu cheltuiesc banii. Ii strang ori ca sa-i trimita, ori ca sa se intoarca aici cu ei si sa investeasca in ceva", ne-a explicat Mocanu.

IMAGINEA Desi se spune ca romanii din Italia sunt prost vazuti, regula nu este valabila pentru toti. Imaginea romanilor s-a deformat din cauza cersetorilor si a prostituatelor, povesteste Giovanni Ionel Bujor, intors din Italia. Sunt retele mari de prostitutie care opereaza si functioneaza destul de bine. "Romanii sunt cei care se fura si se batjocoresc intre ei. Le este frica sa nu-si piarda locul de munca deoarece "cutare sau cutare este mai bun decat el". Nu o data, italienii le-au oferit sprijin sau ajutor, fie ca era vorba de bani, fie ca era vorba de o perioada foarte scurta de cazare." Niciodata nu i-au pus pe toti in aceeasi oala, desi si-au recunoscut retinerile: daca romanii vin in numar mare in Italia si castiga bine, atunci cu siguranta ii atrag si pe cei care nu cauta munca cinstita. Ei sunt adevarata problema. O alta ar fi comportamentul meschin pe care il au unul cu celalalt. Romanii nu fura din casele italienilor, fura din locuintele altor romani. Mai nou, pentru a-si putea adaposti banii, romanii ii ascund in picioarele paturilor. Scot dopurile rotunde, fac banii sul si ii baga acolo. Sau desfac o dala de gresie din bucatarie si ascund bani sub ea. Apoi indeasa bucata de gresie in asa fel, incat aceasta sa nu sune a gol in momentul in care o calci.

LECTIE DE FURAT Atunci cand fura, romanii nu iau produse mici, cu valoare mica. Procedeul e simplu: intra in "supermercato", se invart prin raioane, iau cateva produse mici, dar valoroase (de exemplu, inele, lanturi, cercei etc.), le scot etichetele, dupa care le baga intr-o punga de celofan. Punga de celofan o amplaseaza pe fundul unei cutii care contine un aparat electrocasnic. "Multa lume zice: da’, dar degeaba scot etichetele, raman codurile de bare, alea nu ai cum sa le indepartezi, orice ar fi. Nu poti sa incepi sa razui in mijlocul magazinului. Nu le indeparteaza, insa, atunci cand aparatul inregistreaza codul de bare al cutiei ce contine aparatul electrocasnic, pentru ca nu-l controleaza nimeni pe dinauntru, celelalte produse sunt si ele luate in calcul dupa acelasi cod de bare", ne-a relatat Giovanni Ionel Bujor, un fagarasean care a fost plecat in Italia inca dinaintea Revolutiei. "Eu am trecut prin experienta grea a romanului care pleaca sa lucreze in Italia. Bine, acum e mult mai usor sa ajungi acolo. Cand am ajuns in Italia, si eu am pornit tot de la munca de jos. Am transportat mancare la un restaurant francez, iar dupa program mai spalam vase, ca sa mai castig ceva. Oricum, salariul era mic. Dupa aceea, am mers sa lucrez in santier, unde se castiga dublu", ne-a spus Giovanni.

A REUSIT A TREIA OARA

REGRET. Lui Giovanni ii pare rau ca a trebuit sa-i concedieze pe cei fara acte "Giovanni" Ionel Bujor este foarte cunoscut in Fagaras. Nu numai pentru ca a vrut sa fie primar, dar si pentru numeroasele proiecte pentru modernizarea Fagarasului: sa faca din elesteu fantana arteziana si o cupola cu lift exterior. Ideile i-au venit dupa ce s-a intors din Italia. Giovanni a plecat din Fagaras inca dinainte de Revolutie. A incercat de doua ori sa ajunga in Italia prin Iugoslavia. Carabinierii l-au prins si l-au expulzat. A fost trimis apoi intr-un lagar din Jimbolia, pana in 1989. Abia dupa Revolutie, din a treia incercare, a reusit sa patrunda pe teritoriul italian. Nu l-au mai depistat carabinierii. Transporta mancare pentru un restaurant cu specific frantuzesc, iar dupa program spala vase. Apoi a inceput sa lucreze pe santier, unde castiga mai bine. "Viata pe santier era extrem de grea, dar din punct de vedere financiar era mai avantajos decat in alte parti. Am facut de toate, am transportat material, am carat, am zidit. Ce n-am facut! Cu toate ca imi placea munca acolo, visul meu era altul", povesteste Giovanni. Dupa ani buni de munca in Italia, Giovanni a reusit, cu ajutorul unor prieteni italieni, sa-si deschida o firma de constructii. Si sa-si faca filiale si in Romania, in Capitala. "Cand am deschis firma in Italia, am angajat foarte multi oameni. Barbati, femei, nu avea importanta. Oricum, 90% erau romani. Numai ca am avut probleme pentru ca nu toti erau imigranti legali si atunci, in urma controalelor, a trebuit sa reduc din personal. Mi-a parut rau ca a trebuit sa las atatia oameni fara locuri de munca".

"Nu intelegeau cum puteam munci atat"

CONTINUITATE. Ovidiu si-a deschis in orasul natal si o pizzerie

Ovidiu Popa, din Sambata de Sus, a plecat in Italia ca sa vada lumea. Familia lui era destul de instarita in sat. Nu se putea spune ca traiau cu grija zilei de maine. Cu toate astea, la varsta de 21 de ani, in 1993, fagaraseanul si-a abandonat meseria de sef de coloane la Autogara Fagaras. Un prieten de-al lui i-a facut invitatie in Germania. A obtinut viza, iar din Germania a plecat inspre Italia. Autoritatile de frontiera l-au expulzat, insa nu a renuntat si a venit inapoi cu trenul. "Chiar daca in Fagaras nu duceam lipsa de nimic si puteam sa am un trai mai mult decat decent, cand am ajuns in Italia am lucrat pe santier, la curatat gradini, am fost si sofer. Erau zile in care castigam si cate 200.000 de lire italiene. Si economiseam foarte multi bani", spune Ovidiu.

"Eu cand am plecat am avut un desen. Trebuia sa caut un alt roman la un aprozar si nu aveam niste repere fixe. Doua saptamani am dormit intr-o bascula. Asa se intampla cand venea un roman acolo, trebuia sa stea foarte mult pana sa-si gaseasca de lucru. In general, femeile veneau special pentru a se angaja in domeniul serviciilor hoteliere, ca menajere sau ca baby-sitter. Salariile erau foarte mici. Ca menajera castigai 700 de euro, iar ca baby-sitter, 1.500 de euro", ne spune Ovidiu.

Potrivit fagaraseanului, romanii care munceau acolo deveneau un fel de roboti universali. Combinau meseriile, faceau absolut tot ceea ce se putea face, orice fel de munca si lucrau de dimineata pana seara. Un italian nu face munca pe care o face un roman. Nici nu concepeau ca ar putea vreodata sa munceasca atat. "Eu lucram in constructii la un centru istoric. Incepeam munca la ora doua dimineata, luam moloz, il transportam, il descarcam, iar la ora 7 dimineata toata treaba era gata. Italienii se uitau foarte urat la noi. Nu intelegeau cum puteam munci atat si de ce o facem. Ei nu aveau astfel de probleme", isi aduce aminte Ovidiu.

"Multi dintre cei care pleaca se intorc dupa trei luni in tara. Nu vor sa ramana acolo. Stau o perioada in Romania, dupa care pleaca iar sa lucreze in Italia, si tot asa. Unii dintre ei au dat foarte multi bani ca sa-si faca acte in regula. In general, astea sunt categoriile care vor sa se stabileasca in Italia", spune Ovidiu.

INAPOI ACASA. Cand s-a intors din Italia, s-a casatorit cu o fagaraseanca si acum au doi copii, Raul si Rares. Primul are 7 ani, iar al doilea, 4. Si ea fusese la munca in Italia, unde a lucrat ca baby-sitter.

"Si copiii mei stiu sa vorbeasca italiana. I-am dus si pe ei acolo. In 2000, dupa ce m-am casatorit, mi-am deschis in Fagaras o pizzerie. In stil italian, evident. Am numit-o dupa copiii mei. Dupa aceea, am deschis o agentie de turism, de transporturi. Tot la fel am numit-o. Astfel, am reusit sa-i ajut foarte mult pe cei care plecau din Fagaras in Italia, si invers, pentru ca le-am pus la dispozitie doua autocare", povesteste Ovidiu. Unul merge la Roma si face 28 de ore, iar altul la Palermo si ajunge in 40 de ore. Ambele autocare sunt pline. Sicilia e invadata de romani, avand in vedere ca forta de munca in agricultura este foarte mare. Se duc la cules de masline sau de portocale si pleaca saptamanal circa 100 de persoane. Pretul unui bilet este de 180 de euro, dus-intors, pana la Roma.

Chefuri ca acasa Alti romani isi deschid firme in colaborare cu italieni sau pe cont propriu: restaurante sau firme de constructii. In general, restaurantele sunt cu specific romanesc. Aceste baruri si restaurante reprezinta si principalul punct de intalnire al romanilor, mai ales al tinerilor. Din 2002, inca de la eliberarea vizelor pentru Italia, italienii sunt din ce in ce mai sceptici si nu mai au incredere in straini. Cu toate acestea, le ofera acces constant la serviciile publice si incearca sa nu faca diferente intre ei. Primul ajutor este intotdeauna gratuit, iar de asistenta medicala beneficiaza fiecare persoana, indiferent ca este italian sau imigrant. In timpul liber, romanii se duc la teatru sau la opera. Pretul unui bilet este de 100-120 de euro. Cei mai multi prefera sa dea bani pe meciuri de fotbal. Unii au chiar si abonamente. Si daca nu se duc pe stadion cand sunt astfel de ocazii, se strang intr-un loc si petrec pana dimineata. Se fac chefuri ca in Romania. In week-end ies si la gratare, in locuri special amenajate, dar in care se plateste la ora. Stau acolo de dimineata pana seara. De obicei se intorc in tara de sarbatori, de Craciun, de Pasti sau in concediile din luna august. Nici coletaria nu mai functioneaza ca inainte. Nu prea se mai trimit cadouri. Majoritatea prefera sa trimita bani. Chiriile mari Multi romani nu vor sa ramana la Roma pentru ca ii costa foarte mult chiria. In centrul Capitalei, de exemplu, un apartament cu doua sau trei camere costa 1.200 de euro. Adica un salariu intreg al unui roman care munceste pe santier. Altii, care muncesc pe mai putin, nici macar de chirie nu au bani. Intr-o zona de periferie este mai ieftin, ce-i drept, aproximativ 300-400 de euro. Insa nu e nici asa bine pentru romanii care muncesc in centrul Romei. Cu cat este zona mai indepartata de locul de munca, cu atat romanii cheltuiesc mai multi bani pe transport, si nu e deloc ieftin: un bilet, valabil si pe autobuz si la metrou, costa de la 1 euro, pentru o calatorie, la 8 euro, valabil pentru trei zile. Pentru cumparare, un apartament cu trei camere in centrul Romei este intre 2 milioane si 4 milioane de euro, iar la periferie, intre 150.000-200.000 de euro. Din pricina preturilor foarte ridicate, multi inchiriaza un apartament de trei camere si stau cate 12. Sau dorm la periferii, in baraci sau pe sub poduri, in cutii de carton. In comparatie cu Roma, chiriile in Treviso sunt mult mai acceptabile. Si asta datorita faptului ca multi dintre localnici, printre care si romani, au cumparat a doua casa special ca sa o inchirieze. Au investit in imobiliare. Strainii incep sa plece din zona din cauza delocalizarii intreprinderilor si asa sunt nevoiti sa franeze preturile. Multi isi cauta apartamente prin intermediul ziarelor sau Internetului, insa cele care sunt foarte ieftine nu au bucatarie, iar baia este extrem de mica. Si la Milano, preturile la chirii sunt mari, mai ales daca inchiriezi la inceputul primaverii. Cei care platesc mai putin sunt romani care au mai venit aici de cateva ori si au deja contracte cu proprietarii. Un monolocal la Milano nu se gaseste mai jos de 700-800 de euro, unele chiar si cu 1.000 de euro. Stil italian Cei care se intorc din Italia inapoi in Fagaras isi deschid baruri, pizzerii in stil italienesc cu pizza coapta pe vatra sau investesc banii in imobiliare. In general, cei care isi deschid astfel de restaurante, cu specific italienesc, au mai mult succes. Si asta pentru ca atat spaghetele, cat si sortimentele de pizza care se servesc contin ingrediente aduse din Italia. Parmezanul este unul dintre ele. Unii bucatari chiar si-au luat diplome sau calificari acolo si acum vin si gatesc pentru fagaraseni. Giovanni Ionel Bujor are foarte multe proiecte pentru modernizarea municipiului, sprijinite de investitori italieni. Prieteni de-ai lui Giovanni, pe care si i-a facut in perioada cand si-a deschis firma de constructii in Italia. Printre proiecte se numara si construirea unei baze de agrement, "Cupolla del Centro". Planul fagaraseanului cuprinde un parc de distractii pentru cei mici, un restaurant mare, cu terasa si cupola, o fantana arteziana si un magazin universal urias, cu lift exterior. Mai mult, Giovanni vrea sa amenajeze, tot cu sprijinul investitorilor italieni, si baia comunala din Fagaras, cladire care acum este in paragina. "Vreau sa investesc in baia comunala pentru ca este unul dintre simbolurile Fagarasului. Acum arata sub orice critica si mai vine si miros de la ea. Eu sunt pregatit oricand sa dau curs proiectelor. Nu fac decat sa astept aprobarea din partea Primariei", ne spune Giovanni. El si-a deschis deja in Fagaras un mic barulet, unde serveste cafea adusa direct din Italia. "Mi-am cumparat si un mic teren in spatele casei. Si acolo vreau sa fac ceva frumos, nu m-am gandit inca exact ce, dar ori voi investi in agricultura, ori voi ridica un amplasament cu piscina pentru la vara."