x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Externe Unde se ascunde proprietarul “Comorii din Munchen”? Povestea celor 1.500 de tablouri găsite printre gunoaie se încarcă de mister

Unde se ascunde proprietarul “Comorii din Munchen”? Povestea celor 1.500 de tablouri găsite printre gunoaie se încarcă de mister

de Istvan Deak    |    Marina Constantinoiu    |    05 Noi 2013   •   20:07
Unde se ascunde proprietarul “Comorii din Munchen”? Povestea celor 1.500 de tablouri găsite printre gunoaie se încarcă de mister

Tablouri necunoscute, printre care şi un Marc Chagall, se numără printre sutele de opere descoperite în Germania în apartamentul unui octogenar munchenez, au anunţat marţi autorităţile germane, recunoscând faptul că unele dintre pânzele găsite fuseseră confiscate de nazişti.
Rupând tăcerea, după dezvăluirile de duminică ale revistei germane Focus, Parchetul din Augsburg a dezvăluit, în cadrul unei conferinţe de presă, natura “comorii” de circa 1.400 de opere de artă descoperite din întâmplare în timpul unei percheziţii în februarie 2012 la domiciliul din Munchen al octogenarului Cornelius Gurlitt.
În total, este vorba despre 1.406 desene, acuarele, litografii sau tablouri care au fost găsite în apartamentul lui Cornelius Gurlitt, fiul unui mare colecţionar de artă Hildebrand Gurlitt, care a colaborat cu naziştii, ajutându-i să ducă în străinătate operele furate de la evrei, a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă, procurorul general al Parchetului din Augsburg, potrivit AFP. Hildebrand Gurlitt ar fi lucrat la comanda ministrului Propagandei, Joseph Goebbels, notează cotidianul Bild.

I-a ars colecţia? Se pare că nu!
La sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, Hildebrand Gurlitt (decedat în 1956) ar fi declarat că toată colecţia sa a ars în timpul bombardamentului Dresdei. Văduva lui Hildebrand Gurlitt avea să declare acelaşi lucru câţiva ani mai târziu, când familia colecţionarului evreu Henri Hinrichsen s-a interesat despre soarta unui tablou semnat de Carl Spitzweg, cumpărat la preţ de nimic de Gurlitt pentru Goebbels, scrie Deutsche Welle. Ceea ce se pare că nu este adevărat.

Omul nimănui. Cornelius nu figura în scripte
Omul în casa căruia poliţia a găsit cele peste 1.400 de opere de artă nu avea nici cont în bancă, nici asigurare de sănătate, nici măcar pensie. Trăia la limita legii în statul german. Nu era înregistrat în oraşul Munchen, iar autorităţile germane nu ştiu unde se află acesta, a anunţat magistratul Reinhard Nemetz, de la Parchetul din Augsburg.
Ultimul contact cu Gurlitt, care ar avea 79 de ani, datează din septembrie 2010, când vameşii germani au prins un bărbat cu părul alb într-un Intercity între Zurich şi Munchen, scrie La Libre Belgique. În buzunar, acesta avea 9.000 de euro cash, în bancnote de 500 de euro, un pic sub suma minimă de 10.000 de euro pe care ar fi trebuit să o declare la vamă, scrie sursa citată.
Atunci, bărbatul a prezentat un paşaport austriac pe numele de Rolf Nikolaus Cornelius Gurlitt, născut la 28 decembrie 1933 la Hamburg, şi pretindea că locuieşte la Salzburg, în Austria. Poliţia a fost intrigată de personajul cu pricina şi a descoperit mai târziu că acesta locuia de fapt în Schwabing, un cartier elegant din Munchen, unde deţinea un apartament.
În acest apartament, poliţia a descoperit, la 28 februarie 2012, circa 1.400 de tablouri şi acuarele aparţinând mai multor mari maeştri, provenind ori din bunuri confiscate de nazişti de la evrei în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, ori din expoziţii cu “artă degenerată” (Entartete Kunst) pe care le organiza regimul hitlerist.
Nu există nicio fotografie de-a lui Cornelius Gurlitt despre care să aibă cunoştiţă presa.
Bărbatul a reuşit să se “topească” în societatea germană, fără a fi identificat în vreun fel, trăind graţie vânzării unuia sau altuia dintre tablourile pe care le avea în posesie.

Cui îi vindea marfa Cornelius?
Marea galerie de artă Kornfeld din Berna a fost unul dintre punctele sale de vânzare, dar “ultimele contacte profesionale şi personale cu Gurlitt datează din anii 1990”, a precizat galeria într-un comunicat de presă.
Cornelius Gurlitt “a moştenit tablourile după moartea mamei sale, Helena”, explică galeria Kornfeld, care consideră că avem de-a face cu un caz de “,moştenire nedeclarată”.

Cu ramă, fără ramă
La percheziţionarea apartamentului lui Gurlitt, la 28 februarie 2012 – şi nu în 2011, cum s-a anunţat în presa germană - “au fost confiscate 121 de opere înrămate şi 1.285 fără ramă”, a detaliat procurorul Reinhard Nemetz.
“Cred că este cea mai mare descoperire de tablouri furate în cadrul Holocaustului care s-a făcut în ultimii ani”, a declarat, într-un interviu acordat AFP, Julian Radcliffe, preşedintele Registrului Operelor de Artă Pierdute, al cărui sediu se află la Londra.
Aceste opere sunt “de o calitate absolut extraordinară”, iar descoperirea lor a provocat “în mod evident un sentiment de fericire incredibil”, a declarat Meike Hoffmann, istoric de artă la Universitatea din Berlin, care dă o mână de ajutor justiţiei în acest dosar.

Lista care dă ameţeli
Picasso, Chagall, Renoir, Toulouse-Lautrec, Courbet, Matisse, Macke, Dix, Liebermann.... Lista artiştilor figurând în această colecţie ar face să crape de invidie price muzeograf.
Nu este vorba despre artă modernă, a subliniat Hoffmann, dezvăluind că pânza cea mai veche datează din secolul al XVI-lea.
Printre pânze se numără mai multe necunoscute, printre care şi un tablou de Chagall, care reprezintă o scenă alegorică, datând probabil din anii 1920 şi care este “de o valoare istorică extrem de mare”. Doamna Hoffmann a menţionat şi un autoportret al lui Otto Dix, care nu era repertoriat.

Surpriză pentru Anne Sinclair
Specialista a confirmat că una dintre picturi, semnată Matisse, un portret de femeie datând probabil de la mijlocul anilor 1920, ar aparţine negustorului de artă evreu Paul Rosenberg, a cărui moştenitoare este jurnalista franceză Anne Sinclair. Pânza respectivă a fost confiscată la Libourne, în 1942, a precizat Hoffmann. “Referitor la opere, a căror valoare teoretică nu ar fi fost supraestimată, am avut rapid elemente concrete care ne-au făcut să credem că este vorba despre unele opere aparţinând 'artei degenerate' şi despre opere furate de la evrei în timpul nazismului”, a mai spus acesta.
Anne Sinclair, jurnalistă celebră în Franţa, care a lucrat pentru postul de televiziune TF1, acum este redactor-şef al Huffington Post ediţia de Franţa. Ea este cunoscută publicului din România pentru un interviu realizat cu Petre Roman, după Revoluţia din 1989, şi a fost căsătorită cu fostul şef al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, de care a divorţat după scandalul sexual în care a fost implicat acesta.

“Arta degenerată” vs “arta eroică”
Regimul hitlerist a confiscat, de la mijlocul anilor 1930, din muzeele germane circa 21.000 de opere ale unor artişti (în special cu origini evreieşti) pe care le califica drept “artă degenerată”, în opoziţie cu “arta eroică”, oficială.
"Arta degenerată" a fost termenul oficial folosit de regimul hitlerist pentru a defăima creatorii de artă modernă cu origini neconforme standardelor culturale şi idealurilor de frumuseţe propagate în epoca nazistă a Germaniei. "Degenerate" erau expresionismul, dadaismul, suprarealismul, cubismul şi fauvismul - multe dintre ele dezvoltându-se chiar în Germania interbelică. Şi, desigur, "degenerat" era orice artist care nu se încadra în normele rasiale dictate de Hitler (artist ratat de felul său) şi acoliţii acestuia. Unele opere au fost distruse, altele vândute, în special în Elveţia, altele au fost cumpărate cu bani puţini de colecţionari.

Încadrat la “fraudă fiscală” şi “tăinuire”?
Cornelius Gurlitt pare să fi supravieţuit din vânzarea unor desene din colecţia moştenită de la tatăl său.
Ancheta care-l vizează este pentru presupusă “fraudă fiscală”, dar şi pentru o eventuală tăinuire, dacă se dovedeşte că anumite opere au fost furate, a subliniat magistratul.
Potrivit lui Siegfried Kloble, reprezentant al vămii din Munchen, operele erau conservate în bune condiţii şi au fost găsite într-o stare foarte bună.
A fost nevoie de trei zile pentru ca o firmă specializată în transportul de obiecte de artă să deplaseze “comoara” într-un loc pe care autorităţile nu au dorit să-l dezvăluie.

Evaluările vor dura mult
Hoffmann subliniază că “verificările privind originea operelor sunt complexe şi vor dura mult”. Procurorul general a exclus posibilitatea publicării unor fotografii ale operelor, pentru a facilita identificarea lor sau căutarea proprietarilor legitimi, pentru că acest lucru ar fi contrar intereselor acestora din urmă.
Cornelius Gurlitt nu face obiectul unui mandat de arestare, pentru moment. Dar povestea lui şi a tablourilor găsite în apartamentul său din Muchen este abia la început.

×
Subiecte în articol: opere de arta nazisti