Iuliu Maniu, umilit de comuniști după moarte

Unul dintre cei mai străluciți oameni politici pe care i-a avut România, Iuliu Maniu, s-a stins din viață în urmă cu 63 de ani, într-o geroasă zi de 5 februarie, în temnița comunistă de la Sighetu Marmației. Certificatul său de deces, numit, la acea vreme, ”act de moarte”, a fost emis abia după patru ani și jumătate, la 20 iulie 1957, și consemnează, după cum remarcă istoricul Marin Pop, o eroare de proporții: la rubrica ”ocupație”, în document apare expresia ”fără ocupație”, scrie voceatransilvaniei.ro.

Cu alte cuvinte, Iuliu Maniu, absolvent al Facultății de Drept din Cluj Napoca, cu studii postuniversitare la Budapesta și Viena și doctor în drept, devenit, ulterior, un strălucit avocat, apoi parlamentar în Parlamentul de la Budapesta și, mai apoi, de trei ori prim-ministru al României (ca să punctăm doar câteva dintre reperele activitățile sale profesionale), a fost un om fără ocupație. Pentru comuniști, întreaga existență a lui Iuliu Maniu s-a rezumat la statutul de deținut, singurul statut, de altfel, din care Iuliu Maniu nu era o amenințare atât de mare pentru regim.