Dosar pentru Brătianu, la cererea Germaniei

Ionel Brătianu, de a cărui viziune și acțiune politică este legată înfăptuirea Marii Uniri, a fost ținta unui dosar penal deschis în anul 1918. Documentele arată că adversitatea și ura față de cel care condusese guvernul la intrarea în război, în august 1916, alături de Antantă, devin motorul unei acțiuni de represiune prin folosirea justiției împotriva lui Ion I.C. Brătianu și a miniștrilor din cabinet. Cu doar câteva luni înainte de 1 decembrie 1918, politicienii germanofili se angajau, în fața ocupantului, să judece Guvernul Brătianu ca o condiție pentru încheierea păcii. Derularea faptelor de acum un secol prezintă numeroase asemănări cu evenimente care au marcat de atunci, până la anul centenarului, istoria României

Începutul anului 1918 prinde România cu două treimi din teritoriu ocupat de inamic. Rusia, aliatul din Antantă pe care se sprijinea frontul din Est, încheie o pace separată cu Germania și lasă România într-o situație militară imposibilă. Un armistițiu și o pace cu aspre condiții sunt impuse de Tripla Alianță după ce Brătianu demisionează. În 5 martie, Marghiloman devine prim-ministru, Germania cerând capul lui Brătianu. În 24 aprilie se semnează, la Palatul Cotroceni, Pacea de la București, urmând ca un nou parlament să ratifice documentul. În campania electorală, Guvernul Marghiloman, dar și generalul Averescu, intrat în politică, susțin necesitatea de a chema la răspundere pe vinovații din cauza cărora s-a pierdut războiul. Marele vinovat, spune Averescu, este Brătianu, care și-a asumat răspunderea de a pregăti el singur războiul.

Comisia parlamentară cu atribuții juridice

Regele Ferdinand nu sprijină campania “răspunderilor”, astfel încât Marghiloman aruncă în sarcina parlamentului nou-constituit sarcina judecării lui Brătianu, promisă nemților. 20 de aleși cer în 29 iunie (stil vechi) darea în judecată a guvernului ce a pornit războiul pentru dezrobirea neamului. Lista celor cercetați de comisia parlamentară de anchetă cuprinde pe Ionel Brătianu, Vintilă Brătianu, Alecu Constantinescu, Emil Costinescu, Victor Antonescu (fost ministru al Justiției), dr. C. Angelescu, G. Morțun, Take Ionescu. Ceilalți membri ai Cabinetului Brătianu, omiși de la cercetare, se solidarizează și cer includerea în lista “vinovaților”. Până la 15 iulie comisia trebuie să predea raportul de anchetă. Sunt aduse acuze legate de folosirea abuzivă a garniturilor de tren pentru transferul vinurilor din podgoriile Brătienilor sau al nuntașilor, invitații lui Al. Constantinescu, în timp ce trupele și răniții nu aveau vagoane pentru retragerea în Moldova. Senatul votează o modificare a imunității, acceptând ca miniștrii să poată fi arestați preventiv. În 28 iulie, delegați ai comisiei de anchetă însoțiți de procurori fac percheziții domiciliare la Ionel Brătianu, Vintilă Brătianu, George Mârzescu și la sediul Partidului Liberal din Iași. Liberalii nu recunoc legitimitatea comisiei de anchetă și a Parlamentului ales sub baionetele trupelor de ocupație.

Dizolvarea Parlamentului și anularea actelor sale

Prăbușirea Austro-Ungariei, armistițiul cerut de Bulgaria și apoi de Germania întorc soarta României. Comisia de anchetă o lăsase mai moale; magistrații se pliază la noua situație și îl eliberează în 5 octombrie pe Al. Constantinescu, singurul ministru arestat. În 26 octombrie, Marghiloman demisionează. Regele numește un guvern condus de generalul Coandă. În 10 noiembrie, prin decret regal, este dizolvat Parlamentul și sunt anulate retroactiv toate actele sale. Pacea de la București nu mai are efect. Procedurile judiciare împotriva Guvernului Brătianu, care au reprezentat un rușinos dosar politic, devin nule. Marele politician va reveni în 30 noiembrie (stil vechi) la conducerea guvernului pentru a desăvârși politic Marea Unire, Executivul conducând festivitățile din 15 octombrie 1922 de încoronare a Regilor României Mari, Ferdinand și Maria, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia.