Povestea horror a românului atacat de doctori, polițiști și judecători

Întâmplările prin care a trecut un timișorean pot fi un subiect din seria viața bate filmul. Incapacitatea profesională a unui echipaj de intervenție medicală, agresivitatea poliției, lipsa de colaborare a cadrelor medicale i-au periclitat viața lui Mihai Aftanache, intrat într-o criză de diabet pe stradă. Tratamentul inuman la care a fost supus, urmat de incapacitatea sistemului juridic să facă lumină în plângerea pacientului abuzat fizic și psihic au ajuns în analiza cererii admise la Strasbourg (999/19), decizia CEDO fiind dată în 26 mai 2020.

În plină pandemie în care sunt aduse la iveală și numeroase intervenții absurde, cu internări forțate sau interpretări abuzive ale procedurilor, coșmarul prin care a trecut Mihai Aftanache poate să fie considerat „cazul zero” de la care pleacă jurisprudența în viitoare procese de privări de libertate cu refuz de tratament medical adecvat. Întreaga desfășurare a faptelor este descrisă în decizia publicată pe site-ul oficial HUDOC al Curții Europene pentru Drepturile Omului, din care redăm pasaje semnificative din „CASE OF AFTANACHE vs ROMANIA”, în care cetățeanul M.A. are calitatea de solicitant.

„În timp ce se afla acasă, în 30 martie 2017, solicitantul se simțea rău- aflat sub tratametul de zece zile. L-a sunat pe diabetologul lui, care l-a sfătuit să meargă la farmacie și i-a spus ce să cumpere. Ajuns la farmacie, a trebuit să se așeze, deoarece era slăbit. El a explicat situația farmacistului care a chemat o ambulanță pentru a acorda ajutorul medical”. De aici începe coșmarul pentru Aftanache.

Ambulanța capcană

La farmacie sosește o ambulanță. Echipajul de paramedici, format din două asistente, un voluntar, student la medicină, și șoferul, bănuiesc că solicitantul luase droguri. M.A. neagă că ar fi consumat droguri și i-a informat pe paramedici despre starea lui. Un test de sânge efectuat în ambulanță confirmă dezechilibrul de glucoză în sânge. Întrucât nu exista insulină disponibilă în ambulanță, M.A. a solicitat paramedicilor să-l ajute să meargă acasă pentru a-și lua tratamentul. Aceștia au refuzat, motivând că-l vor duce mai întâi la spital, pentru a verifica ce medicamente interzise luase și numai după aceea va primi insulina. Solicitantul a refuzat să fie dus la spital, paramedicii închid ușa ambulanței și îl leagă pe o targă. Se stârnește agitație, cineva cheamă poliția, iar M.A. reușește să-și alerteze soția.

Poliția are inițiative medicale

La fața locului ajung doi polițiști, cărora solicitantul le spune că trebuie să-și ia insulina de la domiciliu, precizând că nu a consumat droguri. El le-a solicitat polițiștilor să-l însoțească acasă, dar aceștia au refuzat și l-au asigurat că va primi insulina la spital. Poliția însoțește ambulanța la Spitalul Municipal din Timișoara. Aici, medicul de gardă, informat de paramedicii ambulanței că solicitantul este drogat, refuză administrarea insulinei, deși M.A. îi spune că are diabet. Medicul îi cere pacientului să facă un test de sânge pentru medicamente interzise. Solicitantul refuză testul și medicul decide transferul lui M.A. la spitalul de psihiatrie, unde este dus cu aceeași ambulanță, sub aceeași escortă de poliție.

Nebunie la psihiatrie

Ajunge la spitalul de psihiatrie, pus pe targă. Legat, lui M.A. i se încearcă injectarea unor medicamente pentru a-l calma. Solicitantul refuză medicația și reușește să se dezlege. Telefonează diabetologului și încearcă să facă legătura acestuia cu personalul medical din psihiatrie, dar cei din secție refuză dialogul cu medicul curant. Între timp, și soția solicitantului dă de urma soțului, ajunge la spital, unde este informată că M.A. va fi transferat la un alt spital de psihiatrie din afara Timișoarei, unde va fi tratat pentru dependența de droguri.

Solicitantul acceptă în această situație-limită să fie testat pentru consum de droguri, fiind transportat de formația deja constituită - ambulanță și polițiști - înapoi la spitalul municipal. Același medic de gardă care îl primise cu câteva ore înainte îi face testul și constată absența drogurilor. I se administrează, în fine, insulina, dar nu în cantitatea necesară. Eliberat, i se prescrie un tratament la spitalul de boli infecțioase, unde va primi asistența medicală necesară. Tot periplul prin spitale a durat șase ore, timp în care Mihai Aftanache S-A AFLAT ÎN CUSTODIA POLIȚIEI.

Despăgubiri de 12.000 de euro

CEDO a constatat că solicitantului Mihai Aftanache i-au fost în călcate drepturile din Convenția drepturilor omului la Art2 și Art 5 (anchetă ineficientă, lipsa investigației corespunzătoare,reținere arbitrară, privare de libertate). Curtea a stabilit că statul român est obligat să plătească solicitantului 12.000 de euro, plus 17 euro costuri poștale

Cum poți să mori cu dreptatea în mână

După ameliorarea stării de sănătate, Aftanache începe o luptă cu cei care l-au pus în pericol de moarte. În 4 aprilie 2017 depune o plângere penală împotriva celor patru membri ai echipei de ambulanță. La 18 aprilie, polițistul P.E. l-a chemat pe reclamant să dea o declarație, dar l-a sfătuit să-și retragă plângerea pentru că faptele presupus săvârșite de paramedici nu constituie infracțiuni. Reclamantul a refuzat sugestia polițistului și a insistat să i se ia declarația.

În 16 mai 2017, reclamantul devine victimă pentru a doua oară: este amendat de poliție pentru abuz verbal împotriva echipei de ambulanță în episodul din 30 martie 2017. În 13 octombrie 2017, Tribunalul Timișoara anulează raportul poliției pentru „netemeinicia faptei” și în consecință „cade” și amenda. Ancheta procurorului în cazul reclamat de M.A. este închisă în 22 mai 2018 cu motivația, că „nu sunt susținute de dovezi”. În 9 iulie 2018 sunt respinse de procurorul-șef obiecțiile la închiderea cazului, M.A. urmând să achite și 50 de lei costurile Parchetului.

Aftanache nu se lasă, depune o plângere la Judecătoria Timișoara împotriva deciziei procurorului și susține în fața judecătorilor că a fost victima privării agravante de libertate și a tentativei de omor în măsura în care viața i-a fost pusă în pericol de refuzul de a-i fi administrat tratamentul. În plus, aduce dovezi medicale că în starea de anemie avansată și criza glicemică nu putea să fie violent cu paramedicii și polițiștii.

Nu are câștig de cauză, iar tribunalul îl obligă și la plata costurilor de judecată - 50 de lei și a costurilor apărării, câte 100 de euro pentru fiecare dintre cei patru paramedici și a ofițerului de poliție PE. Curtea de Apel Timișoara a declarat inadmisibilă contestația formulată de reclamant și a mai trebuit să plătească încă 100 lei costuri de judecată.

Reclamația depusă la Direcția de Sănătate Publică Timiș, unde a reiterat acuzațiile de conduită profesională necorespunzătoare și violența personalului medical, s-a soldat cu o catastrofă financiară pentru M.A., obligat să plătescă, prin somația din 3 iulie 2017, suma de 1.900 de euro (9.000 de lei) taxe de expertize. Veniturile lui M.A. erau la acea vreme de 375 lei lunar, ajutor de invaliditate medicală.
 

„Reclamantul a fost lipsit în mod ilegal de libertate atunci când a fost dus împotriva acordului său la spital pentru testare, fără a ține cont de starea medicală reală”

Decizia CEDO din 26 mai 2020, cazul „Aftanache contra României”