Răpirea ziariștilor din Irak, iar la Înalta Curte

La Înalta Curte de Casație și Justiție s-au aflat pe rol în această săptămână două dosare în care se judecă solicitări ale unor personaje condamnate în legătură cu marea operație antitero -Răpirea ziariștilor români în Irak. După 13 ani de la evenimentele care au focalizat interesul întregii țări, operațiunea bifată ca rezolvată de serviciile secrete rămâne cu multe întrebări fără răspuns. Sentințele de condamnare au inclus acuzații de terorism, dar unii consideră că ziariștii răpiți au fost programați într-o scenetă care se putea încheia tragic.

Mohammad Munaf, acum în vârstă de 65 de ani, a făcut o cerere de contestare la executare a pedepsei. El se află în penitenciar, unde execută condamnarea de 10 ani de închisoare. Instanța a decis că are de plătit și 2 milioane de euro drept despăgubiri celor trei ziariști răpiți - Ovidiu Ohanesian, Sorin Mișcoci și Marie-Jeanne Ion. Munaf este considerat organizatorul răpirii împreună cu Omar Hayssam, cei doi fiind vechi prieteni, combinați în afaceri încă din vremea lui Ceaușescu. Cererea de contestare la executare este judecată de Completul 7 al Secției Penale a ÎCCJ, dosar nr. 6330/2//2017, format în octombrie 2017. De atunci, dosarul a avut câteva termene. De la prima ședință, din 5 decembrie 2017, completul o ține din amânare în amânare - 9 ianuarie 2018, 20 februarie, 26 iunie și, acum, 4 septembrie.

Munaf, dublă cetățenie, în jocuri cu serviciile

Venit în România să studieze ingineria în construcții, Munaf a fost coleg de facultate, din 1982, cu Omar Hayssam, pe care îl consideră și acum “fratele meu”. Cei doi au prosperat spectaculos, privatizările din anii 90 făcându-i multimilionari în dolari. Afacerile lui Hayssam au intrat în derapaj, venirea lui Băsescu la Cotroceni deschizând paginile cele mai negre ale celor doi “frați”. Relațiile cu lumea politică, împletite cu interese ale serviciilor, au devenit vulnerabilități. Munaf reușise să obțină după 1989 și cetățenie americană, care l-a ajutat o perioadă. Eșecul ”răpirii” din 2005 i-a adus o condamnare la moarte în Irak, ridicată apoi, după o colaborare cu anchetatorii în problemele sensibile deschise de războiul din zonă. Procurorul Nastasiu l-a interogat în Bagdad, Munaf fiind în custodia serviciilor americane. Pentru a respecta procedura, la interogatoriul din august 2005, Munaf a fost asistat de avocata Elena Diana Budușan, din Baroul Cluj, care nu a putut prezenta însă la proces împuternicirea avocațială din partea clientului! Ministrul Justiției din 2005, Monica Macovei, a respins cererea de extrădare în România a lui Munaf, care, după condamnarea din anul 2008, pronunțată la Curtea de Apel, a stat ani buni pe lista de urmăriți a Interpol. Abia în 2017 este adus în România, după ce fusese localizat în Orientul Mijlociu. Nu mai era util celor care îl folosiseră.

 Tartousi, condamnat sub puterea protocoalelor secrete

Mustafa Tartousi se află în pușcărie, condamnat la 7 ani închisoare pentru că a organizat fuga lui Omar Hayssam, îmbarcat pe o navă în Constanța, pentru a fi “transferat” în Siria, țara natală. Curtea de Apel Oradea a dat o sentință de achitare pentru Tartousi, dar ÎCCJ a aplicat condamnarea în 2014, după recursul DIICOT. Avocatul Ionel Hașotti, apărătorul lui Tartousi, a cerut desecretizarea a 111 file din interogatoriul luat lui Hayssam de procurorul Nastasiu. Deși instanța a admis solicitarea apărării, SRI nu a livrat judecătorilor documentele. Judecătorul care a cerut “secretele” a fost scos din complet. Plecarea lui Hayssam rămâne în ceață, la fel ca aducerea lui în țară. Niciun judecător nu a cerut audierea lui Hayssam pentru a elucida “fuga” lui din România în timpul procesului “Răpirea ziariștilor din Irak”. Acum, la ÎCCJ este judecată cererea pentru contestația la executare formulată de condamnatul Tartousi M. Mustafa (Dosar 259/35/2018).

,,Niciun judecător nu a cerut audierea lui Hayssam pentru a elucida «fuga» lui din România”

Băsescu și-a arogat meritele pentru “succesul” operațiunii “Răpirea ziariștilor din Irak”