România - sub „zeciuiala” dosarelor penale

La zece români, un dosar penal! Sintagma „România –republica procurorilor” are susținere în datele statistice cuprinse în Raportul CSM privind Starea Justiției 2018, difuzat recent. Dacă ținem cont de numărul de dosare penale existente în anul respectiv în diferite faze de lucru în parchetele de toate gradele – 1.753.540, raportate la populația adultă, rezultă că România se află sub o „zeciuială” aflată la mâna procurorilor.

Schimbarea șefilor de la marile parchete, prin procedurile legale deschise de ministrul Justiției în anul 2018, a „ecranat” pentru opinia publică analize mai detaliate privind situația activității procurorilor. Cazurile de abuzuri, nu puține, dezvăluite de presă au impus și schimbări în legislația penală și în Codul de Procedură Penală, dar începutul de primenire nu a modificat radical volumul de activitate din parchete. Raportul privind Starea Justiției 2018 pornește analiza activității din parchete cu trecerea în revistă a numărului de lucrări aflate în evidență. În cele 176 de parchete de pe lângă judecătorii, 42 de parchete pe lângă tribunale, 1 parchet pentru cauze cu minori și familie,15 parchete pe lângă curțile de apel,  parchetele militare și parchetul de pe lângă instanța supremă, volumul de activitate în anul 2018 este cuantificat în 3.324.601 lucrări, din care 1.753.540 de dosare penale.

Cine duce cârca, cine ia caimacul

Parchetele de la „talpa” sistemului duc în cârcă muntele de dosare penale. 1,614 milioane dosare penale se aflau în diferite faze în cele 176 unități de parchet de pe lângă judecătorii. Acestea au „acoperit” 92,1 la sută din dosarele penale, lăsând „caimacul” anchetelor penale pentru colegii lor de la parchetele de pe lângă tribunale (4,7 la sută), curți de apel (2,5 la sută). Procurorii din marile parchete s-au „spetit”, având de rezolvat 0,7 la sută din totalul dosarelor penale. La marile parchete specializate s-au înregistrat dinamici diferite ale activității. Analiza CSM relevă că la DIICOT numărul de dosare de soluționat în ultimii cinci ani a crescut substanțial, de la 18.015 în 2015, la 27.280 în 2018. DNA se menține la același nivel - 9.191 dosare - ca acum cinci ani, dar în scădere semnificativă față de vârful din 2016. Anul electoral a fost marcat atunci cu un record de dosare - 12.353. În schimb, PÎCCJ, după ce a „domnit” sub mandatul lui Augustin Lazăr cu doar 1.100 de dosare pe an, a dat de greu în 2018, când a avut pe rol 2.454 dosare. Volumul sporit de activitate poate fi explicat și prin dinamica impusă de crearea în Parchetul General a Secției de investigare a infracțiunilor din magistratură. Această dispersie a numărului de dosare între gradele de parchet duce și la încărcături diferite raportate la procurorii cu activitate de instrumentare a dosarelor penale. Astfel, un procuror de judecătorie a avut în medie pe masa de lucru 1.568 de dosare, în timp ce un coleg procuror de tribunal a avut de soluționat 218 dosare, de 7 ori mai puține pe an. Boeria începe la curțile de apel, cu 112 dosare pe an, și la DIICOT - 107 dosare. „Nobilimea” procurorilor își ţine rangul nu doar cu mare cheltuială, ci și cu dosare puține - 84 la DNA și doar 56 la PÎCCJ, pe cap de magistrat.

,,În anul 2018 au fost achitați definitiv 1.290 inculpați (2,2 la sută din totalul inculpaților trimiși în judecată), numărul celor arestați preventiv, achitați definitiv, ridicându-se la 63 de persoane”

Din  RAPORT CSM STAREA JUSTIȚIEI 2018           

Anul 2018 a fost marcat de sancționarea incompetenței manageriale la nivelul de conducere al marilor parchete. Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a declanșat procedurile de revocare pentru Kovesi Codruța, procuror șef al DNA, și Lazăr Augustin, procuror general. Nici procurorului Horodniceanu, șeful DIICOT, nu i s-a reînnoit mandatul. Președintele Iohannis Klaus Werner a emis decretul de revocare în cazul Kovesi, dar nu și pentru Lazăr, nerespectând o decizie-cadru a CCR.

Cum este ocupată schema parchetelor

Schema rețelei de parchete prevede 3.016 posturi de procuror, fiind ocupate 2.591 posturi, la 1 ianuarie 2018. În Parchetul General - incluzând și parchetele specializate, și Secția militară - schema are 647 posturi, din care 510 de execuție și 137 posturi de conducere. Așadar, densitatea de șefi la vârful sistemului este făcută după regula matematică trei cu sapa, unul cu mapa. La parchetele de pe lângă tribunale, regula e și mai evidentă: în schemă, 521 de procurori sunt conduși de 192 de procurori, fiecare șef având o medie de 2,7 subordonați. La judecătorii, parchetele au 1.122 de posturi de procurori și „doar” 223 de șefi. Acolo unde satatistica arată că încărcătura de dosare este mai mare, în parchetele de pe lângă judecătorii, șefimea este mai rarefiată. Șefi mulți, procurori puțini... Este o realitate care presează asupra sistemului de parchete unde se lucrează cu motoare supraturate, cu efective sub schemă cu 521 de procurori (17,2  la sută). Pentru a înțelege din „exteriorul sistemului” volumul de muncă din parchete este necesar să fie mai explicite și unitar tratate diferențele dintre lucrări de soluționat, dosare de soluționat șicauze la care se raportează datele din raport. Secția de procurori a CSM ar trebui să explice dacă numărul de cauze cu autor neidentificat rămase nesoluționate – 571.503 din cele 3.324.601 lucrări -  reprezintă un indicator calitativ care poate să inducă teama în rândul populației. Adică, aproape una din cinci fapte penale sau contravențonale aflate în cercetarea procurorilor are pe copertă înscris celebrul „AN” - autor necunoscut.