Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scrisoarea lui Rudolph Giuliani nu este primul avertisment venit din Statele Unite pentru practicile abuzive ale justiţiei din România. În 9 iunie 2017, preşedintele Donald Trump declara, la Casa Albă: ,,Ştim tot ce se petrece în România”, referindu-se la lupta anticorupţie. Cu două zile înainte, în 7 iunie, la Capitoliu erau anunţate audierile în Comisia Helsinki pentru evaluarea “succeselor şi exceselor luptei anticorupţie din România”. Demersul lui Giuliani, cel care apără interesele preşedintelui Statelor Unite, întăreşte cu actualizări concluziile dezbaterii care s-a desfăşurat în 14 iunie 2017, în Comisia Helsinki a Congresului.
Din păcate, analizele prezentate acum mai bine de un an în Congresul Statelor Unite, reţinute în raportul audierilor Comisiei Helsinki, în cadrul dezbaterii cu tema “Procesul anticorupţiei din România - succese şi excese”, au fost palid preluate la Bucureşti, total ignorate de George Maior şi Hans Klemm, ambasadorul român la Washington şi, respectiv, ambasadorul american la Bucureşti. Preşedintele Iohannis a rămas şi el în afara “trendului” pornit de la Washington. De ce s-a instalat atunci o conspiraţie a tăcerii şi de ce, acum, scrisoarea lui Giuliani declanşează un puternic scandal politico-diplomatic? Dacă revenim la lucrările Comisiei Helsinki de acum 14 luni, putem trage concluzia că semnalul pentru demolarea “statuii Kovesi” a fost dat în 14 iunie 2017. Cine l-a înţeles a acţionat!
Raportul Clark - cinci rachete peste statul paralel
Comisia pentru Securitate şi Cooperare în Europa a Congresului, cunoscută sub denumirea Comisia Helsinki, este formtă din 9 senatori, 9 membri ai Camerei Reprezentanţilor şi 3 membri ai Executivului numiţi de Casa Albă la nivel de asistenţi ai secretarilor de stat de la Apărare, Comerţ şi Externe. Raportul prezentat de David Clark, consultant politic cu mare autoritate în analiza practicilor autoritare care se manifestă în unele ţări din Europa Centrală şi de Est, s-a înscris în cerinţa formulată de senatorul Wicker, şeful Comisiei, de a-i “sprijini pe cei care luptă împotriva corupţiei într-un mod care este în concordanţă cu statul de drept şi consolidează democraţia”. Publicaţia noastră prezenta în pagina juridică, ediţia din 22 iunie 2017, sinteza analizei observaţiilor critice ale raportului Clark:
Politizarea justiţiei. DNA şi DIICOT acţionează într-o corelaţie cu interesele celor aflaţi la putere. Cazurile sunt însoţite de campanii de defăimare publică pentru maximizarea impactului politic, iar DNA ŞI DIICOT sunt participanţi activi la luptele politice.
Înţelegerile de culise între procurori şi Executiv. Politicienii au exercitat o influenţă operaţională considerabilă asupra DNA, folosind controlul politic al numirilor-cheie.
Implicarea serviciilor de informaţii. SRI joacă un rol important şi în mare măsură conspirat în conducerea procurorilor anticorupţie. SRI efectuează anual 20 de mii de interceptări telefonice în numele DNA, iniţiază anchete DNA şi consideră că sistemul judiciar este “un câmp tactic” al operaţiunilor.
Lipsa respectului pentru independenţa judecătorilor. Judecătorii care nu acţionează în favoarea DNA, să dea sentinţe cerute de procurori, au devenit ei înşişi ţinte, în timp ce judecătorii prietenoşi cu DNA sunt recompensaţi pentru loialitate. Un judecător al Curţii Constituţionale a acuzat SRI că încearcă ilegal să-i intimideze pe el şi pe colegii săi.
Abuzurile procurorilor anticorupţie. Metodele DNA sunt incompatibile cu standardele democratice. Acestea includ parada arestaţilor în cătuşe, ameninţarea rudelor suspecţilor, oferirea de imunitate în schimbul denunţurilor unor lideri din politică, arestări pe perioade lungi, transmiterea probelor din anchete în derulare către mass-media.
Îndoieli pentru MCV şi cerinţe pentru Departamentul de Stat
Comisia Helsinki a reţinut în sinteza lucrărilor, devenită act de lucru al Congresului, şi alte aspecte din analiza consultantului David Clark. El a pus la îndoială acurateţea rapoartelor MCV ale Uniunii Europene şi a subliniat mai multe încălcări ale drepturilor omului în România şi a cerut Comisiei Helsinki să pună întrebări ferme Departamentului de Stat şi să sprijine redactări mai exacte pe problemele de corupţie în rapoartele de ţară ale Departamentului. În condiţiile în care şefii misiunilor diplomatice de la Washington şi Bucureşti (Maior şi Klemm) erau “virusaţi” şi “programaţi” pentru susţinerea Codruţei Kovesi şi a sistemului pe care îl reprezenta la vedere, evident că dezbaterile din Comisia Helsinki au fost ţinute sub preş. Giuliani aduce la zi problemele din raportul Clark, dezvoltă nocivitatea protocoalelor şi-i dă forţă mesajului prin prestigiul său şi prin poziţia specială pe care o are în mecanismul puterii de la Casa Albă.
