Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru Marin Anton, politician trecut prin toate coalițiile care i-au sporit agoniseala, funia s-a apropiat de par. O „mică” șpagă - apreciată în rechizitoriul procurorilor anticorupție la 5,3 milioane de euro - îl trimite în fața judecătorilor. Proba acuzării este susținută de un martor, beneficiar în 2009 al unui contract substanțial pentru modernizarea Aeroportului Internațional Otopeni, obținut cu sprijinul lui Anton, pe atunci secretar de stat la Transporturi. Lucrarea era necesară pentru a atinge standardele Schengen.
Compania italiană Astaldi a găsit în România o mină de aur. Nu în Apuseni, ci la Ministerul Transporturilor, de unde a luat de-a lungul timpului lucrări de circa 1 miliard de euro. Baza a fost la aeroporturi, pe care le tot modernizează din anii 90. În 1994, Astaldi a înființat o firmă specializată, Romairport SRL, care să preia aceste lucrări. La Aeroportul Otopeni, după venirea lui Berceanu, în 2008, la ministerul cel mănos, lucrările, deși contractate, stagnau; ministerul nu mai dădea drumul la bani. Italienii au înțeles că românii au învățat mai bine ca cei de acasă cum se ung contractele. Sunase ceasul european și pentru echipa Boc, împănată în punctele-cheie cu oamenii devotați. Mâna dreaptă a lui Berceanu, și cea mai lungă, devine Marin Anton, garantat de Băsescu Traian. Anton îi oferise vila din strada Vasile Lascăr ca adăpost în campania de la suspendarea din 2007.
HG trecută rapid prin Guvern, a doua zi, vine șpaga!
Reprezentantul companiei Astaldi în România, Canino Pier Luca, martor în proces, îi propune lui Marin Anton, prin intermediul lui Adrian Ionescu, director în minister și consilier al lui Berceanu, o mită de 3,5 la sută din contractul care îmbătrânise la avizare. Procurorii DNA descriu mecanismul prin care demnitarul român a luat șpaga de la cinstita companie italiană. Banii erau tot din bugetul României, scoși prin suplimentarea cu 3,5 la sută a contractului de 650 de milioane de lei de la Otopeni, sifonați către o companie de construcții controlată de Anton Marin. În 15 iunie 2009, propunerea de HG este avizată de Consiliul Tehnico-Economic al ministerului, în 22 iulie, Guvernul Boc aprobă proiectul și, a doua zi, italienii trimit în pușculița lui Anton prima tranșă a mitei. Până în noiembrie 2009, italienii, paroliști, au dat toți banii promiși către firma lui Anton - 22.760.654 lei. Secretarul de stat a scos din firma de construcții la care era asociat - VVTC Euro-Construct SRL - dividende substanțiale. Banii curgeau fluviu și după ce plecase de la Transporturi.
Boc: Această investiție este o victorie!
În 29 martie 2011, premierul Boc pășește pe covorul roșu la Otopeni, invitat la inaugurarea noului terminal al aeroportului. Investiția este o victorie, declară triumfalist Boc. Sunt mândru că sunt aici în Otopeni, este un bun început, adaugă cel care parafase în 22 iulie 2009, odată cu HG 852/2009, și șpaga pentru Anton. Anca Boagiu, care-i luase locul lui Berceanu la Transporturi, dă și ea cu busuioc pe investiția care puțea: “E o mare realizare că politicile noastre sunt puse rapid în funcțiune”. De ce au trecut nouă ani de la momentul ,,tranzacției” geostrategice gândite să asigure intrarea în Schengen, până la trimiterea dosarului în instanță, 8 ianuarie 2018, este problema la care trebuie să răspundă DNA.
