Ziua Z, ora 18. Începe Operațiunea „Debarcarea LCK”?

A sosit și Ziua Z, în care Tudorel Toader, ministrul Justiției, trebuie să anunțe decizia privind revocarea din funcție a Laurei Codruța Kovesi. Raportul de evaluare a șefei DNA a ajuns la final; după amânări și răsamânări, ministrul pare că s-a hotărât. Dacă nu a fost deshotărât de alții, la ora 18 face marele anunț. Vom ști „ori e laie, ori bălaie” pentru că o nouă fugă de decizie ar fi catastrofală atât pentru credibilitatea lui Tudorel Toader, cât și pentru funcționarea Direcției Naționale Anticorupție, cu o conducere scufundată dintr-un scandal într-altul. Apărată și lăudată până la adulare, suită pe un soclu de statuie de o abilă campanie de PR, Codruța Kovesi a adunat în egală măsură critici vehemente, contestatatarii având argumente să susțină că prezența ei în continuare în fruntea DNA plasează lupta împotriva corupției pe un palier al abuzurilor, cu încălcări grave ale democrației și drepturilor omului.

Grea misie misia de... ministru! Parafrazându-l pe Pristanda, concluzia raportului de evaluare a conducerii DNA a devenit o misie grea pentru Tudorel Toader nu atât din cântărirea faptelor, cât mai ales din cauza presiunilor uriașe, mai ales externe, pentru păstrarea Codruței Kovesi în post până la epuizarea mandatului. Toader putea să declanșeze încă din martie 2017 procedura de revocare a procurorului general al României, Augustin Lazăr, și a procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi. Raportul de atunci, făcut după ce se pronunțase Curtea Constituțională asupra conflictului juridic dintre Ministerul Public, DNA și Guvernul României, reținea aspecte grave în sarcina celor două parchete, așa cum au fost formulate de CCR. ,,Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ - Direcția Națională Anticorupție și-a arogat competența de a de a efectua o anchetă penală într-un domeniu care excedează cadrul legal, ce poate conduce la un blocaj instituțional din perspectiva dispozițiilor constituționale ce consacră separația și echilibrul puterilor în stat. (...) Astfel, în condițiile în care începerea urmăririi penale presupune activități de cercetare și anchetă penală cu privire la modul în care Guvernul și-a îndeplinit atribuțiile de legiuitor delegat, acțiunea Ministerului Public încetează să mai fie una legitimă, devenind abuzivă”.

Final deschis cu montorizare atentă, avertisment

Concluzia raportului din martie 2017 era în contradicție cu tonul și faptele reținute în raport și „considera la acel moment punctual (sublinierea ministrului) că nu e oportună declanșarea mecanismului instituțional de revocare a procurorului general, respectiv a procurorului-șef al DNA”. Toader adaugă imediat, ca o a doua concluzie, un avertisment, a raportului: “Ceea ce considerăm însă oportun este instituirea unei atente monitorizări/obligații de raportare a activității acestei instituții (...) pentru identificarea modului în care, pe viitor, prin reprezentanții săi, înțelege să evite transformarea acțiunilor anticorupție într-un pericol pentru buna funcționare a democrației”.

Revocarea nu a fost exclusă

Acum, după 11 luni de la difuzarea acelui prim raport, citim în altă cheie ultima frază-avertisment a documentului: Rezultatele negative pe linia acestei raportări pot repune în discuție în viitor, în raport de faptele constatate, oportunitatea revocării conducătorilor instituțiilor vizate ori a altor măsuri instituționale, în conformitate cu Constituția și legea.