Cazul Roba: În căutarea tatălui ucis în beciul Securității

În ciuda vârstei sale destul de înaintate, 64 de ani, Găvrilă Roba, din comuna Măguri-Răcătău, emană prin întreaga lui prezenţă multă energie.

Copilărie stigmatizată

A trăit o copilărie de coşmar, în satul său, Măguri, aşezare pierdută în Apuseni. Totul a început de la condamnarea samavolnică la moarte a tatălui său, în anul 1951, pentru nesupunere la rigorile noului regim. Astfel, în momentul arestării şi execuţiei tatălui, la o lună şi jumătate după arestare, Găvrilă abia se născuse, deci n-a mai apucat să-l cunoască vreodată. A fost crescut, împreună cu ceilalţi doi fraţi, mai mari, de o mamă covârşită de griji şi de bunicul său, invalid de război. Ajuns la vârsta şcolarizării, Găvrilă – ca fiu de „bandit” – n-a avut dreptul să urmeze decât opt clase, astfel că le-a absolvit în Măguri. Ajuns la vârsta încorporării, a fost înrolat într-un lagăr de muncă – la lopată şi târnăcop, asemeni deţinuţilor de drept comun – contribuind din plin la construcţia Combinatului Siderurgic Galaţi. După „liberare” s-a angajat la întreprinderea clujeană Tehnofrig unde, după numai două luni, odată cu depunerea dosarului pentru înscrierea la liceu, cursuri pe care urma să le facă la seral, cei de la cadre i-au descoperit trecutul. Ca urmare, a fost mutat de urgenţă la Întreprinderea Minieră din Cluj, care pe acele vremuri avea toate caracteristicile unui batalion disciplinar: era locul unde niciun muncitor nu făcea purici, din cauza condiţiilor deosebit de grele de lucru şi a prafului gros din hale.

Avatarul continuu

A rezistat acolo pe o perioadă de patru ani, după care s-a transferat la Întreprinderea de Transporturi Auto din Cluj unde, tot după patru ani, în 1980 a avut îndrăzneala să încerce să se angajeze la ”transporturi internaţionale”, pe un TIR. Însă şi cu acest prilej i-au fost descoperite „urmele”, astfel că autorităţile comuniste l-au trimis, în batjocură, la Canalul Dunăre-Marea Neagră....

............

Citește mai departe despre CAZUL ROBA