Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rezervaţia botanică de la Zau de Câmpie, judeţul Mureş, singurul loc din Europa în care mai există Bujorii de stepă, denumiţi ştiinţific Paeonia tenuifolia, a fost vandalizată de indivizi care au furat una dintre cele mai frumoase tufe de bujori, situată chiar pe aleea principală.
"Am venit în rezervaţie să verific sămânţa, care trebuie recoltată într-un anumit stadiu. În fiecare an, în mai-iunie, bujorul îşi termină ciclul de înflorire, îşi pregăteşte sămânţa care trebuie urmărită foarte atent când ajunge la maturitate, pentru a fi recoltată. Când am ajuns în rezervaţie, am constatat că a dispărut una dintre cele mai frumoase tufe de bujori de pe aleea principală, care avea cam 10-15 ani, iar lângă acel loc am găsit un hârleţ rupt. Cred că au săpat cu hârleţul, acesta s-a rupt şi l-au lăsat acolo. Probabil s-au grăbit, poate se apropia cineva. Chiar dacă au luat bulbii, bujorii nu o să se prindă, fiindcă au nevoie de aclimatizare, se înmulţesc prin seminţe şi necesită o atenţie cu totul specială", a declarat, miercuri, pentru AGERPRES, Ciprian Cenan, custodele rezervaţiei.
Cenan a spus că nu este prima dată când din rezervaţia botanică bujorii sunt furaţi, astfel de furturi semnalându-se în rezervaţia de sus, denumită lotul B, situată pe dealul din apropiere, însă este prima oară când cineva intră în rezervaţia principală, cea de jos.
Rezervaţia de bujori de stepă de la Zau de Câmpie a fost dezvoltată datorită efortului de peste 60 de ani depus de regretatul custode onorific Marcu Sâncrăianu, continuat de ucenicul acestuia, Octavian Călugăr, până în luna septembrie 2017.
Această rezervaţie este situată pe cel mai înalt loc din lume la care bujorul de stepă s-a adaptat, adică la peste 450 de metri, şi deţine peste 50.000 de exemplare pe o suprafaţă de 3,5 hectare, împărţită în două loturi.
Bujorul de stepă este o plantă extrem de firavă, care cândva exista în Europa, însă treptat a dispărut, fiindcă se ofileşte imediat dacă este culeasă pentru a fi pusă în vază, iar pentru a o înmulţi este nevoie de o atenţie specială.
Bujorii de stepă de la Zau de Câmpie înfloresc în perioada aprilie-mai, uneori până în iunie, depinde de temperatură, rămân înfloriţi doar şapte zile, au o înălţime de 10-30 de centimetri şi au florile de culoarea roşu aprins.
În fiecare an, după ce bujorul îşi termină ciclul de înflorire, îşi pregăteşte sămânţa, iar custodele are sarcina de a o urmări foarte atent când ajunge la maturitate, pentru a o recolta atunci când aceasta are o culoare maronie spre negru, nici mai devreme, nici mai târziu. De la plantare şi până la înflorirea bujorului este o perioadă cuprinsă între 7 şi 14 ani, în funcţie de altitudine.
În urma studiilor efectuate la Zau de Câmpie s-a ajuns la concluzia că planta nu trebuie niciodată tăiată, pentru că într-un an îşi asigură hrana pentru anul următor, o stochează în nişte bulbi de pe tulpină. Se pare că aceasta a fost greşeala care a dus la dispariţia acestei specii din Europa.
Primele semnalări despre bujorul de stepă de la Zau de Câmpie au fost făcute în anul 1846, când floarea a fost expusă la Viena, într-un ierbar, cu ocazia prezentării florei Transilvaniei. Bujorul de stepă se presupune că a ajuns la Zau de Câmpie acum 10.000 de ani, în perioada postglaciară. Înainte, arealul de răspândire era mult mai mare, nu doar în zona Zaului de Câmpie, ci şi în apropiere de Varna, în Bulgaria.
Rezervaţia mureşeană este situată la 5 kilometri de centrul comunei Zau de Câmpie şi a fost înfiinţată în 1932 de academicianul Alexandru Borza, considerat fondatorul şcolii româneşti de botanică, iar suprafaţa iniţială era de 2,5 hectare. Persoana care a salvat bujorul de stepă de la dispariţie şi a extins suprafaţa rezervaţiei la 3,5 hectare, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, este regretatul Marcu Sâncrăianu, din Zau de Câmpie. AGERPRES
