Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
 |
Citeşte şi: |
Plutea deasupra lor un aer
care avea ceva de început de lume.
Îţi venea să iei viața de la capăt,
dar totodată să nu renunți la nimic
din ceea ce trăisei până atunci,
din ceea ce căpătasei.
Să începi o altă viață cu același trecut.
Să încerci să fii altfel, altul,
dar să nu te schimbi prea mult,
doar să devii mai bun,
mai luminos,
mai îngăduitor,
mai puternic!
Cred că Învierea Domnului
dă fiecăruia dintre noi un strop de speranţă,
pentru ca noi s-o transformăm mai apoi
în ceea ce vrem.
Învierea Lui are loc în fiecare dintre noi,
iar noi trebuie să-nvățăm,
odată cu trecerea timpului,
să deslușim tainele acestui miracol,
trăirea lui.
Și acest lucru se poate face
în primul rând prin credinţă.
Ea este, de multe ori, cea care-ți dă puterea
să mergi mai departe,
ea este cea care îți adună toate energiile
și face posibilă speranța,
cum tot la fel de bine,
credința poate să însemne echilibru.
Care uneori e mai important decât zborul.
Mereu și mereu ne întoarcem
la credință, la lumină,
pentru ca apoi să cutezăm a visa
la zbor.
Și străzile erau atât de pustii…
Atât de pustii încât ai fi putut să te pierzi,
să te rătăcești mergând pe ele.
Trebuia să știi foarte bine încotro vrei să mergi,
unde vrei sa ajungi,
altfel orizontul nu-ți spunea mare lucru.
Ba, mai mult, semăna și el cu o stradă pustie
care-și aşteaptă rătăciții
ca să-i ducă unde crede ea de cuviință.
_______________________________
Facebook: www.facebook.com/mariustuca.ro
