"Aromă de căpşunică în vinu' lu' tata"

Vinul sătenilor din Băgaciu a fost degustat de un profesionist, doar că regulile degustărilor au fost puţin modificate. Locaţia: căminul cultural, vinuri la pet şi pahare clătite pe loc

Saprodi Joszef este singurul degustător autorizat de vinuri din judeţul Mureş. Ia paharul cu vin, îl străfulgeră cu privirea de parcă al vrea să-l spargă, îl miroase, îl roteşte, iar îi aruncă o privire, îl mai miroase o dată după care începe. Închide ochii şi plimbă licoarea prin gură, apoi zâmbeşte larg. Ţăranii din Deleni, un sat uitat de lume din judeţul Mureş, se uită la el cu ochii căscaţi, nu au mai văzut pe cineva care să bea aşa vinul. "I-auzi domle, aromă de căpşunică în vinu' lu' tata", exclamă uimit un sătean. Saprodi a venit la Deleni la invitaţia Asociaţiei "Viţa de Vie" Băgaciu, ca să le explice oamenilor ce înseamnă un vin bun şi cât e de important să pună accentul pe calitatea vinului. Nu vă gândiţi la degustările de la televizor, cu pahare impecabile, experţi la costume, crame de lux, vinuri în cele mai alese sticle. La ţară, regulile sunt altele. La Deleni, locul faptei a fost ales căminul cultural, fostă şi viitoare secţie de votare, cu cabina de vot în spatele sălii şi cu logistica comisiei îngrămădită într-un colţ. Muzica, populară, dar de data aceasta de la laptop. În spate, o oaie se perpelea în ceaunele bucătăresei de serviciu. Juriul, format din trei băutori de vin. Şeful, Saprodi, singurul care se pricepea la vinuri. De-a dreapta, un domn de la APIA, în stânga, un primar din zonă. Domnul de la APIA, cunoscător de vinuri bune, dar grăbit în degustare, povestelnic nevoie mare, primarul, mai bonom, relaxat, gustă tot paharul ca să simtă bine gustul vinului. După o vreme nasul i se roşeşte, deh, are 22 de sticle de degustat. Seprodi notează, domnul de la APIA se consulta cu specialistul, primarul trage cu ochiul la notarea lui Seprodi şi trece şi el pe foaie nişte cifre. Pe masă, pâine, mere şi brânză. Paharele, şase la număr, se clătesc rapid de o echipă de intervenţie într-un lighean cu apă aşezat pe un scaun. Degeaba zice Saprodi că vinul se degustă din pahare bine spălate şi uscate, şi aşa, cei doi din spate abia fac faţă cu clătitul. Vine proba unu, "scrie acolo, vin din Şaroş", după cinci degustări juriul simte nevoia de o pauză. Cu ochii tot mai mari, producătorii ascultă uimiţi explicaţiile lui Seprodi: "paharul de degustare este standard, are aceeaşi formă şi mărime peste tot în lume. Piciorul paharului se ţine cu trei degete, cu mare atenţie să nu se atingă paharul. Şi politicieni mari plimbă paharul aiurea, chiar şi americanii care şi-au făcut un obicei în a ţine paharul greşit. Apoi ne uităm la culoarea vinului, la limpiditatea vinului, trebuie să aibă o strălucire, dacă e brun roşcat, merge spre oxidare. Vinul trebuie să aibă un miros frumos, de flori, trandafiri, busuioc sau soc. Paharul trebuie să fie curat şi şters bine ca să observăm lacrima vinului, să observăm cum curge vinul înapoi în pahar, de unde ne dăm seama dacă vinul este subţire sau uleios, când apar forme ca nişte catedrale. Nici nu am apucat să gustăm şi deja avem o informaţie, e ca o fată frumoasă care arată bine, iar când o sărutăm putem descoperi alte plăceri". Şi, secretul vinului bun: "să număraţi în gând: dacă în trei secunde dispare gustul vinului, avem de-a face cu un vin subţire, iar de la opt secunde în sus, avem un vin valoros". Pare simplu, dar "meseria asta de degustător de vinuri nu este aşa de uşoară cum crede lumea, te epuizează, dar nu vinul, ci concentrarea, că trebuie să simţi toate nuanţele". Care la Deleni au fost multe: "e un vin proaspăt, fructos, aciditate vie, specifică pentru Târnavă, acum sunt la modă vinurile fructoase, să aducă aminte de strugure. Acesta are un pic de amăreală la urmă, semn că strugurele nu a fost desciorchinat".


VIILE TRANSILVANIEI, PE CALE DE DISPARIŢIE
La Deleni au fost invitaţi producători de vin din opt localităţi din zona Băgaciu, una dintre cele mai renumite zone viticole ale României, bineînţeles, înainte de a începe retrocedările. "Înainte pe dealurile Băgaciului erau 300 de hectare de viţă de vie, acum au rămas doar patru sau cinci hectare", spune Ştefan Todor, vicepreşedintele Asociaţiei "Viţa de Vie". Oamenii şi-au primit viile dar nu au fost în stare să le îngrijească, "pentru că viţa de vie nu e ca o uzină, dacă nu e lucrată la timp, în al doilea an a dispărut, se alege praful din ea, are nevoie de un program special şi un efort extraordinar". De altfel scopul asociaţiei este să readucă viţa de vie pe dealurile Băgaciului, pentru care există o singură variantă: cumpărarea terenurilor de la proprietari şi accesarea unor programe de finanţare europeană. "Sperăm să ridică şi moralul oamenilor iar pe viitor să începem şi cu acţiuni pe agroturism". Primul pas a fost degustarea de vinuri care le-a dat posibilitatea producătorilor din satele învecinate să se întâlnească şi să discute eventuale strategii comune pentru reînfiinţarea viilor de Băgaciu.