13 greşeli ale anchetatorilor în cazul sinuciderii Mădălinei Manole

Artista a fost găsită moartă de către soţul ei, Mircea Petru, pe în 14 iulie 2010

Jurnalul Naţional continuă seria dezvăluirilor despre erorile anchetatorilor care au investigat moartea Mădălinei Manole. Analistul de investigaţii criminale Mihaela Brooks a constatat că “filmul” investigaţiei în cazul decesului artistei nu este clar, cu foarte multe întreruperi, motiv pentru care a ridicat foarte multe semne de întrebare, care persistă în continuare. Ancheta în acest caz nu a dovedit nici omor, nici suicid. În acest număr vă prezentăm 13 erori ale cazului.

1. Chiar dacă s-a delimitat locul faptei (care este întreaga proprietate) unde au voie doar anchetatorii şi specialiştii de caz, în anumite cazuri doar dacă este necesar, martorii au voie să fie prezenţi dar cu anumite condiţii: să fie separaţi pentru a nu-şi influenţa declaraţiile şi să nu li se permită nici o activitate. În procesul verbal de la dosar, nu s-a menţionat dacă martorii Petru Mircea şi Maria Mircea au fost separaţi, unde au fost localizaţi, ce au făcut pe timpul procesării, daca li s-a permis vreo activitate. Lipsa acestei constatări la dosar duce la o concluzionare de contaminare a locului faptei.

2. Coroborat cu aceasta sunt şi fotografiile judiciare din dormitoare şi declaraţiile martorilor, adică: din declaraţii reiese că Petru Mircea a dormit în dormitorul conjugal, unde a adormit în pat lângă soţia lui, mama acestuia fiind în dormitorul copilului şi spre dimineaţă, când el s-a trezit şi a observat că soţia Mădălina nu era în pat lângă el, a căutat-o mai întâi în al doilea dormitor, “unde ea mai obişnuia să doarmă”, dar a găsit-o căzută pe holul de la parter. Şi-a strigat mama care s-a trezit şi a coborât să vadă ce s-a întâmplat. În fotografiile judiciare făcute în dormitoarele unde au dormit martorii, ambele paturi sunt făcute, doar marginea cuverturii din patul dormitorului unde Mădălina “mai obişnuia să doarmă” este doar pe jumătate dată la o parte. Dacă paturile în dormitoarele unde au dormit martorii au fost făcute înainte ca anchetatorii să ajungă la locul faptei, atunci sinuciderea Mădălinei ridică şi mai multe semne de întrebare, dar dacă au fost făcute după ce anchetatorii au fost acolo pe timpul procesării locului faptei, atunci se confirmă încă o dată că locul faptei a fost contaminat şi implicit procesarea la locul faptei nu a respectat procedurile legale. La dosar nu s-a precizat dacă în dormitorul al doilea unde Mădălina “mai obişnuia să doarmă”, dacă cineva ar fi stat în el sau nu.

3. În raport se menţionează că au fost sunaţi prieteni de familie pentru a avea grijă de copil. Nu reiese din raport cine i-a sunat, de pe ce telefon s-a făcut apelul şi dacă prietenii de familie au fost admişi în perimetrul locului faptei. Dacă au fost admişi, atunci iarăşi avem de-a face cu o contaminare a locului faptei.

4. La dosar nu există fotografii ale martorilor aşa cum erau când anchetatorii au ajuns la faţa locului şi nici o descriere a stării lor emoţionale şi a felului cum erau îmbrăcaţi, dacă aveau urme de sânge pe ei sau nu. În cazurile în care urme de sânge sunt prezente, se documentează în scris şi fotografic fiecare urmă de sânge, indiferent de locaţie. În declaraţia lui, Petru Mircea susţine că “Magda nu mai respira, avea gura încleştată. Nu am observat să fie vreo baltă de sânge şi i-am luat capul în mână, ocazie cu care m-am pătat de sânge şi am observat cum din partea din spate a capului soţiei mele a început să-i curgă sânge”. Anchetatorii au omis să facă fotografii şi să consemneze unde şi cum erau aceste pete de sânge pe martorul Petru Mircea pentru coroborarea declaraţiilor şi a urmelor pentru reconstituirea morţii, respectiv dacă este sinucidere sau omor. Din declaraţia martorului nu reiese unde anume s-a pătat, pe mâini şi sau pe haine sau altă parte a corpului. Consemnările anchetatorilor trebuiau să precizeze exact locaţia, şi în cazul în care existau pete pe haine să le fotografieze şi să ridice hainele ca locuri ale urmelor.

5. În a doua declaraţie datată la 14 iulie, martorul Petru Mircea scrie: “Era cu faţa în sus. M-am apropiat de ea, am vrut să-i descleştez gura, dar nu am putut, observând în acelaşi timp că avea în gură urme de substanţă roz”. În fotografiile judiciare cu faţa Mădălinei se observă urmele roz ale pesticidului, urme care se imprimă pe orice tip de suprafaţă cu care vine în contact. Asta înseamnă că martorul Petru Mircea trebuia să aibă şi urme roz pe degete şi/sau palmele sale atunci când a încercat să îi deschidă gura, urme care iarăşi nu au fost consemnate în scris şi fotografiate de anchetatori. De asemenea nu s-a insistat pe o descriere mai detaliată a martorului cum a încercat să îi deschidă gura ca să se coroboreze cu urmele roz care existau deja pe faţa ei. Mai mult, nu există o descriere detaliată la cum găsit-o martorii.

6. Membrii echipajului de pe ambulanţă trebuiau să declare şi forma bălţii de sânge sau a urmelor de sânge de la capul victimei, şi ceea ce făceau ceilalţi martori pe timpul celor 55 de minute în care i s-a făcut resuscitarea.

7. O altă omisiune la locul faptei pentru a se determina şi cu mai mare aproximare timpul decesului a fost lipsa înregistrării temperaturii din interiorul casei la sosirea echipajului. Dacă doar în cazuri excepţionale se poate determina cu precizie ora exactă la care a murit cineva, în cazurile în care decesul unei persoane a avut loc într-un interior şi există certitudinea că decesul a intervenit în mai putin de 12 ore – cum este în cazul acesta – se poate proba temperatura interioară a locuinţei cu un calcul al timpului în care au intervenit lividitatea şi rigiditatea corpului pentru a dovedi dacă decesul a survenit înainte sau după ora de referinţă 2:32 AM, ora la care a fost trimis SMS-ul pe telefon. De asemenea, se ia în calcul şi felul cum a fost îmbrăcată victima, greutatea ei, faptul că era pe o pardoseală de greşie care influenţa şi mai mult răcirea corpului. Medicul legist trebuia să consemneze şi temperatura corpului victimei la locul faptei – ori prin puncţie în ficat. Toate aceastea puteau fi coroborate şi cu specimenul fluid vitreous humor, care colectat din ochi este folosit ca un alt instrument pentru aproximarea decesului.

8. Alte omisiuni la locul faptei au fost lipsa fotografierii individuale a fiecărei pete de sânge şi de pesticid aflate pe pardorseală care au fost numerotate cu jetoanele 2 şi 4, în fotografiile judiciare 36-45. Fotografia individuală cu măsurătoare putea elucida dinamica felului în care au fost produse. De exemplu, prin mărirea fotografiei judiciare 60, pata roz indicată de jetonul 3 din partea dreaptă a victimei apare în forma rotundă cu margini puţin stelară. În funcţie de forma şi diametrul pe care o au petele în contact cu suprafaţa şi textura suprafeţei ne indică înalţimea de la care s-a format pata prin cădere liberă şi cu cât pata este mai circulară în formă cu atât indică că a picat din poziţie verticală, în cădere liberă. Explicaţia acestei pete era esenţială, deoarece se află la ceva distanţă de victimă şi în partea opusă unde sunt celelalte pete de pesticid. La dosar nu există nici o explicaţie la cum au fost formate petele de sânge, o descrie exactă a formei, măsurătoare a diametrului şi nici nu s-a determinat dacă petele de sânge de pe peretele de lângă victimă şi de pe întrerupătorul din bucătărie, au fost formate prin contact şi cum?

9. Altă omisiune referitoare la urme, de data asta pe victimă. În fotografiile judiciare unde apare faţa victimei cu urmele roz de la pesticid, se poate observa că pe partea stângă a bărbiei, puţin dedesubtul colţului buzei inferioare există o pată îngroşată, cu o cantitate destul de mare de pesticid care nu are nici o legătură de continuitate cu spumele de culoare roz de pesticid care s-au prelins din partea dreaptă a gurii şi din nări. După forma pe care o are, această pată pare să fie formată prin cădere liberă de la o anumită înălţime când victima era deja la orizontală. Tot din această pată au fost prelingeri în două direcţii – traversând bărbia şi lăsând urme roz pe piele – înspre partea dreaptă a feţei, prelingeri care din punct de vedere criminalistic denotă că capul victimei a fost mişcat la un anumit interval între prelingeri. Anchetatorii nu au explicat absolut deloc această pată şi dinamica ei, explicaţie importanta şi necesară în verdictul sinuciderii concluzionat la investigaţie.

10. De asemenea, nu există fotografii de asamblu ale tricoului pe care îl purta victima, tricou care era îmbibat de sânge pe spate şi cu urme de sânge pe faţă prin contact. Există o regulă de investigaţie care impune explicaţia formării petelor de sânge de pe hainele victimei şi includerea lor în reconstituire. Aceasta se făcea şi în coroborare cu petele de sânge şi balta de sânge după ridicarea cadavrului, aşa cum a fost imortalizat în fotografia judiciară 57.

11. În raportul anchetatorilor depus la dosar nu există însemnări şi explicaţii ale urmelor formate de părul victimei, păr îmbibat în sânge şi care este între capul victimei (partea dreapta) şi uşa lângă care se află victima. Din fotografiile judiciare se poate vedea clar că sângerarea este “lipsă, ştearsă” în mijocul unor urme sângeroase, ceea ce denotă iarăşi că a fost mişcat capul victimei având părul sub partea stângă a capului. De asemenea, anchetatorii nu au explicat urmele de pete roz ale pesticidului pe părul imbibat în sânge, păr care arată o mişcare a capului victimei.

12. La dosar există fotografii ale palmelor victimei cu notare prin săgeţi a locurilor unde sunt prezente urme roz de pesticid pe degete, respectiv partea laterală exterior a indexului mâinii drepte şi degetele arătător, index şi mijlociu al mâinii stângi, dar nu s-au făcut fotografii individuale ale acestor urme pentru reconstituire şi coroborare cu alte urme roz de pe faţa victimei. Anchetatorii nu au făcut nici o menţiune a urmelor roz de pe obrazul drept, nici a urmei roz care este pe geana dreaptă a victimei şi urma de picătură roz deasupra urechii drepte, aflată printre firele de păr. Explicaţia concomitentă a acestor urme explică dinamica actului care a avut loc, putea indica o pistă în investigaţii, ori de suicid ori de omor.

13. De asemenea, la dosar nu există un raport amănunţit la ceea ce s-a căutat şi unde la locul faptei. Să luăm exemplul recipientului cu otravă. Ce se poate observa în fotografie este faptul că o porţiune a sigiliului recipientului a fost înlăturat cu forfecuţa care este înregistrată la dosar, dar nu se face menţiunea dacă acest sigiliu încă era ataşat de recipient şi împins înăutrul recipientului sau a fost înlăturat total. Dacă a fost înlăturat şi nu s-a găsit în apropierea acestor obiecte, atunci anchetatorii trebuiau să caute acest sigiliu care avea urme papilare a celui care l-a înlăturat. Dacă sigiliul era împins în interiorul recipientului, la fel se putea analiza pentru amprente papilare.

Citește și Mădălina Manole. Ultimul interviu