Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Noaptea de Sânziene, 23 spre 24 iunie, a fost sărbătorită, într-un cadru cu totul special, la galeria de artă contemporană şi design Galateca, printr-o o frumoasă şezătoare urbană, în aşteptarea Zilei Universale a Iei (24 iunie). Invitatul special al serii a fost pictorul bistriţean Marcel Lupşe, ale cărui lucrări din ciclurile Buchetul miresei şi Ierburi de leac integrează expoziţia “IA. Poartă spre infinit” deschisă la Galateca la 12 iunie 2014.
Ia “ (...) un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conţine o sumă de simboluri, hierofanii, revelări ale sacrului care îi dau o poveste şi ne dau, în acelaşi timp, nouă, o identitate culturală unică, inimitabilă”, după cum sublinia regretatul profesor braşovean Sorin Apan, continuă să ne uimească, dezvăluind poveşti, destăinuind însemne, peceţi identitare.
“IA. Poartă spre infinit”, un proiect cultural realizat de Galeria de Artă şi Design Galateca, aflat sub înaltul patronaj al E.S. Dna. Ulla Väistö, Ambasador al Finlandei în România şi inspirat de comunitatea La Blouse Roumaine, continuă să aducă în atenţie istorisiri necunoscute ale acestui splendid element de port tradiţional. Expuse într-un sistem de oglinzi paralele care le multiplică infinit imaginea, iile îşi dezvăluie tainele, una câte una, la Galeria de Artă şi Design Galateca. Până pe 12 iulie, şi IA ta poate fi una dintre ele, pentru că, în fiecare zi, cea de-a douăsprezecea ie va fi alta. Dacă aveţi o ie a cărei istorisire vreţi să o împărtăşiţi puteţi să trimiteţi povestea pe adresa de e-mail iaestitu@gmail.com.
Una dintre iile expuse la Galateca îi aparţine Simonei Ivaş, mezzosoprană, Nisa: “Ia mea face parte dintr-un costum întreg de sărbătoare, cusut de mână, din Transilvania, zona Bistriţei. Am primit-o în dar de la mama, la majorat. Este o ie veche, sobră şi elegantă. O iubesc şi o port mereu la sărbătorile bisericii dar şi pe scenă, la unele dintre concertele mele. Îmi impune o ţinută aleasă, mă inspiră şi îmi reface conectarea cu acasă. De fiecare dată lumea o remarcă, o admiră, mă întreabă despre ea, apoi mă întreabă despre ţara mea … povestea merge mai departe iar ia aceasta devine un vehicul cultural de comunicare despre România, despre estetica tradiţională, despre rafinament, despre artă. Comunitatea românilor de la Nisa, de ani buni năzuieşte să-şi construiască biserică. Până atunci, biserica noastă pe care o putem arăta lumii este ia noastră”, mărturiseşte mezzosoprana Simona Ivaş.
