x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Academia Română: Dinu C. Giurescu - unul dintre cei mai mari istorici români

Academia Română: Dinu C. Giurescu - unul dintre cei mai mari istorici români

24 Apr 2018   •   21:40
Academia Română: Dinu C. Giurescu - unul dintre cei mai mari istorici români

Dinu C. Giurescu a fost unul dintre cei mai mari istorici români şi profesor de incontestabilă reputaţie, subliniază Academia Română, marţi, într-un mesaj transmis la moartea academicianului.

Academicianul Dinu C. Giurescu a murit marţi la vârsta de 91 de ani.

Academia aminteşte că Dinu C. Giurescu descinde dintr-o celebră familie de istorici, fiind fiul lui Constantin C. Giurescu şi nepotul lui Constantin Giurescu. S-a născut la 15 februarie 1927, la Bucureşti, unde a urmat cursurile Colegiului "Sf. Sava". Tot în Bucureşti a absolvit Facultatea de Istorie, în 1950, iar în 1968 şi-a obţinut titlul ştiinţific de doctor.

A lucrat iniţial (1956-1964) ca muzeograf la Muzeul de Artă din Bucureşti, Secţia de artă medievală, iar apoi, vreme de patru ani (1964-1968), a fost cercetător în cadrul Oficiului de Studii şi Documentare al Ministerului de Externe, ocupându-se de istoria diplomaţiei. În 1968 devine profesor la Institutul de Arte Plastice "N. Grigorescu", Bucureşti, fiind titular al cursului de istoria civilizaţiei europene (1968-1987). A fost profesor la Catedra de istoria românilor din cadrul Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti (1990-1997), conducător de doctorate şi profesor consultant începând cu 1997. Între anii 1988-1990 a fost visiting profesor la William Paterson College, Wayne, New Jersey şi la Texas A&M University, Statele Unite ale Americii.

Activitatea sa ştiinţifică acoperă o bogată şi diversă arie tematică, fiind preocupat de arta românească medievală din secolele XIV-XVIII, de studiul civilizaţiei române, de caracteristicile feudalismului românesc în relaţiile economice. Între lucrările dedicate acestor subiecte se numără: "Anaforniţe brâncoveneşti" (1959), "Bisericani, ctitorie a epocii lui Ştefan cel Mare", "Maîtres orfevres de Kiprovac en Valachie au XVIIe siecle" (1964), "Relaţiile economice ale Ţării Româneşti cu ţările Peninsulei Balcanice în perioada feudalismului timpuriu" (1964).

A manifestat, de asemenea, interes pentru istoria diplomaţiei româneşti şi a publicat o serie de volume de "Documente diplomatice": Nicolae Titulescu (1967), M. Kogălniceanu (1972), precum şi de studii istorice, între care "La diplomatie roumaine et le Pacte des Quatres" (1969).

A fost preocupat atât de editarea de izvoare, cât şi de elaborarea unor sinteze de istorie naţională: "Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până azi" (1971, în colaborare), "Istoria românilor" (1974-1975, în colaborare), "Istoria ilustrată a românilor (1981-1982).

O atenţie deosebită a manifestat pentru problemele de istorie contemporană: "Romania's Communist Takeover: The Radescu Government" (1994), "România în al Doilea Război Mondial" (1999), "Imposibila încercare. Greva regală 1945" (1999), "Romanian in the Second World War" (1939-1945) (2000), "Cade Cortina de fier. România 1947" (2002), "Documente privind alegerile din 1946" (2001), "Uzurpatorii" (2004), "De la Sovromconstrucţii la Academia Română" (2008) şi multe altele. Împreună cu academician Mircea Maliţa a elaborat volumul "Zid de pace, turnuri de frăţie - deceniul deschiderii: 1962-1972".

A fost coordonator şi coautor al volumelor IX (ed. I, 2008 ; ed. a II-a 2016) şi X (2013) din valorosul tratat "Istoria românilor", operă fundamentală elaborată sub egida Academiei Române.

A militat împotriva demolării unor importante monumente istorice şi de artă, cărora le-a consacrat o serie de lucrări între care: "The Razing of Romania's Past" (1989), apărută în limba română în anul 1994, "Distrugerea trecutului României", "Arhitectura Bucureştiului" (2010).

În 1990 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în 2001, membru titular. Pe data de 24 aprilie 2014 a fost ales vicepreşedinte al Academiei Române, funcţie din care a fost nevoit să se retragă după numai un an, din raţiuni medicale. A fost, de asemenea, preşedinte al Comisiei mixte de istorie româno-bulgare din Academia Română.

Preşedinţia României l-a decorat, în anul 2000, cu Ordinul Naţional în grad de Cavaler.

Membrii Academiei Române regretă plecarea din această lume a academicianului Dinu C. Giurescu, care echivalează cu pierderea unei conştiinţe civice şi patriotice româneşti, ce va marca nu numai comunitatea academică, ci societatea românească în ansamblul ei. AGERPRES

×
Subiecte în articol: Dinu C. Giurescu academia romana