Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CAZUL NORICA NICOLAI ● CCR arată de ce a dat dreptate lui Traian Băsescu
Explicând că are obligaţia legală de a rezolva conflictul
constituţional dintre preşedinte şi premier, Curtea Constituţională
arată de ce în cazul Norica Nicolai a dat dreptate şefului statului.
Dreptul acestuia de a respinge propunerea o singură dată a fost
stabilit prin analogie. La câteva ore după publicare, Norica Nicolai a
anunţat că-l dă în judecată pe Traian Băsescu. ● otivarea instanţei14:35:06- format pdf
Preşedintele poate refuza o singură dată motivat, iar premierul este obligat să propună pe altcineva în funcţia vacantă de ministru. CCR a completat Constituţia, deoarece are obligaţia să soluţioneze conflictul şi să înlăture blocajul instituţional.
Magistraţii Curţii Constituţionale din România (CCR) subliniază diferenţa dintre numirea miniştrilor prin respectarea hotărârii Parlamentului şi numirea prevăzută de art. 85, alin. 2 din Constituţie: "Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului". CCR spune că din interpretarea ad-literam a acestui articol reiese că preşedintele se află în situaţia de a decide el însuşi numirea unor miniştri, la propunerea premierului, actul de decizie fiind un act de voinţă, motiv pentru care "este evident că Preşedintele are libertatea de a primi propunerea primului-ministru sau de a-i cere să facă o altă propunere", se arată în motivare. Stabilind acest drept, Constituţia nu prevede explicit însă şi de câte ori poate preşedintele să refuze numirea unui ministru ori dacă premierul este îndreptăţit să reitereze prima nominalizare, aşa cum s-a întâmplat în cazul Norica Nicolai, pentru fololiul de ministru la Justiţie. CCR reţine că, în lipsa prevederilor explicite, precum şi în cazul unui dezacord ireductibil între şeful statului şi prim-ministru, se creează "un blocaj instituţional inadmisibil, de natură să împiedice buna funcţionare a Guvernului". Magistraţii CCR explică şi de ce atunci când au luat în discuţie cazul conflictului pe tema ministrului de Externe, Adrian Cioroianu, instanţa a stabilit dreptul preşedintelui de a cere premierului să facă o altă propunere, motivându-şi refuzul, fără a spune şi de câte ori poate preşedintele să procedeze astfel şi nici dacă premierul poate reveni cu aceeaşi propunere. Motivul pentru care nu au decis atunci aceste lucruri a fost acela că, la momentul în care Curtea a luat în discuţie cazul, conflictul fusese stins.
MOTIVE PENTRU "COMPLETAREA" CONSTITUŢIEI. Garant al supremaţiei Constituţiei, potrivit art. 142, alineat 1 din Legea Fundamentală şi investită să soluţioneze conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, conform art. 146, litera e din Constituţie, CCR arată că, deşi art. 85, alin. 2 din Constituţie nu prevăd expres nici de câte ori poate preşedintele refuza numirea, nici obligaţia premierului de a propune o altă persoană în funcţia vacantă de ministru, ea, instanţa, "nu are dreptul să lase perpetuarea blocării activităţii guvernamentale privitoare la justiţie", ci, dimpotrivă, CCR "are obligaţia să soluţioneze conflictul şi să înlăture, prin soluţia dată, blocajul instituţional". CCR invocă şi principiul fundamental de drept prevăzut în articolul 3 din Codul civil român de la 1864, conform căruia "judecătorului nu-i este permis să refuze judecarea unui caz, cu motivarea că nu există lege care să prescrie soluţia sau că legea este obscură". Curtea mai arată că una dintre condiţiile realizării obiectivelor fundamentale ale statului român (conform cu art. 1, alin. 3 din Constituţie) o constituie buna funcţionare a autorităţilor publice, cu respectarea principiilor separaţiei şi echilibrului puterilor, fără blocaje instituţionale.
ANALOGIE. CCR explică de ce a stabilit dreptul preşedintelui de a respinge o singură dată, motivat, propunerea premierului pentru postul vacant de ministru, prin analogie cu dreptul de a cere reexaminarea legii o singură dată, potrivit art. 77, alin. 2 din Constituţie. Curtea apreciază că această "soluţie are valoare constituţională de principiu în soluţionarea conflictelor juridice între două sau mai multe autorităţi publice care au atribuţii conjuncte în adoptarea unei măsuri prevăzute de Legea Fundamentală şi că acest principiu este de aplicaţiune generală în cazuri similare". CCR spune că, aplicată la procesul de remaniere guvernamentală şi de numire a unor miniştri în caz de vacanţă a posturilor, soluţia este de natură să elimine blocajul ce s-ar genera prin eventualul refuz al preşedintelui de a numi un ministru la propunerea premierului. Limitarea la o singură respingere a propunerii se justifică şi prin faptul că, în continuare, răspunderea pentru o altă nominalizare revine în întregime premierului. Ca şi prin faptul că preşedintele, "neavând drept de veto, poate să ceară primului-ministru o singură dată, motivat, să facă o nouă propunere de numire a altei persoane în funcţia de ministru". De reţinut că totuşi în cazul cererii de reexaminare a unei legi, dacă Parlamentul insistă, preşedintele e obligat să o promulge în forma respinsă iniţial.
MOTIVE NECENZURATE. Curtea mai stabileşte că primul-ministru nu are dreptul să cenzureze motivele pentru care şeful statului respinge propunerea, deoarece în procedura prevăzută de art. 85, alin. 2 din Constituţie, premierul "nu are decât dreptul de a propune preşedintelui numirea unui ministru, iar nu şi competenţă decizională". Curtea reţine că preşedintele e răspunzător politic în faţa electoratului pentru modul în care a motivat refuzul, după cum premierul şi Guvernul rămân răspunzători politic în faţa Parlamentului.
OBLIGAŢIA PREMIERULUI. Reiterarea primei propuneri de către premier este dată ca neposibilă. Curtea constată că posibilitatea ca premierul să reitereze prima propunere deja respinsă "este exclusă prin chiar faptul neînsuşirii propunerii de către Preşedintele României. Aşadar, primul-ministru are obligaţia să propună pentru funcţia de ministru o altă persoană".
Decizia Curţii este definitivă şi obligatorie. La dezbateri au participat preşedintele CCR, Ioan Vida, şi judecătorii Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Ion Predescu, Puşkas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean.
Magistraţii Curţii Constituţionale din România (CCR) subliniază diferenţa dintre numirea miniştrilor prin respectarea hotărârii Parlamentului şi numirea prevăzută de art. 85, alin. 2 din Constituţie: "Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului". CCR spune că din interpretarea ad-literam a acestui articol reiese că preşedintele se află în situaţia de a decide el însuşi numirea unor miniştri, la propunerea premierului, actul de decizie fiind un act de voinţă, motiv pentru care "este evident că Preşedintele are libertatea de a primi propunerea primului-ministru sau de a-i cere să facă o altă propunere", se arată în motivare. Stabilind acest drept, Constituţia nu prevede explicit însă şi de câte ori poate preşedintele să refuze numirea unui ministru ori dacă premierul este îndreptăţit să reitereze prima nominalizare, aşa cum s-a întâmplat în cazul Norica Nicolai, pentru fololiul de ministru la Justiţie. CCR reţine că, în lipsa prevederilor explicite, precum şi în cazul unui dezacord ireductibil între şeful statului şi prim-ministru, se creează "un blocaj instituţional inadmisibil, de natură să împiedice buna funcţionare a Guvernului". Magistraţii CCR explică şi de ce atunci când au luat în discuţie cazul conflictului pe tema ministrului de Externe, Adrian Cioroianu, instanţa a stabilit dreptul preşedintelui de a cere premierului să facă o altă propunere, motivându-şi refuzul, fără a spune şi de câte ori poate preşedintele să procedeze astfel şi nici dacă premierul poate reveni cu aceeaşi propunere. Motivul pentru care nu au decis atunci aceste lucruri a fost acela că, la momentul în care Curtea a luat în discuţie cazul, conflictul fusese stins.
MOTIVE PENTRU "COMPLETAREA" CONSTITUŢIEI. Garant al supremaţiei Constituţiei, potrivit art. 142, alineat 1 din Legea Fundamentală şi investită să soluţioneze conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, conform art. 146, litera e din Constituţie, CCR arată că, deşi art. 85, alin. 2 din Constituţie nu prevăd expres nici de câte ori poate preşedintele refuza numirea, nici obligaţia premierului de a propune o altă persoană în funcţia vacantă de ministru, ea, instanţa, "nu are dreptul să lase perpetuarea blocării activităţii guvernamentale privitoare la justiţie", ci, dimpotrivă, CCR "are obligaţia să soluţioneze conflictul şi să înlăture, prin soluţia dată, blocajul instituţional". CCR invocă şi principiul fundamental de drept prevăzut în articolul 3 din Codul civil român de la 1864, conform căruia "judecătorului nu-i este permis să refuze judecarea unui caz, cu motivarea că nu există lege care să prescrie soluţia sau că legea este obscură". Curtea mai arată că una dintre condiţiile realizării obiectivelor fundamentale ale statului român (conform cu art. 1, alin. 3 din Constituţie) o constituie buna funcţionare a autorităţilor publice, cu respectarea principiilor separaţiei şi echilibrului puterilor, fără blocaje instituţionale.
ANALOGIE. CCR explică de ce a stabilit dreptul preşedintelui de a respinge o singură dată, motivat, propunerea premierului pentru postul vacant de ministru, prin analogie cu dreptul de a cere reexaminarea legii o singură dată, potrivit art. 77, alin. 2 din Constituţie. Curtea apreciază că această "soluţie are valoare constituţională de principiu în soluţionarea conflictelor juridice între două sau mai multe autorităţi publice care au atribuţii conjuncte în adoptarea unei măsuri prevăzute de Legea Fundamentală şi că acest principiu este de aplicaţiune generală în cazuri similare". CCR spune că, aplicată la procesul de remaniere guvernamentală şi de numire a unor miniştri în caz de vacanţă a posturilor, soluţia este de natură să elimine blocajul ce s-ar genera prin eventualul refuz al preşedintelui de a numi un ministru la propunerea premierului. Limitarea la o singură respingere a propunerii se justifică şi prin faptul că, în continuare, răspunderea pentru o altă nominalizare revine în întregime premierului. Ca şi prin faptul că preşedintele, "neavând drept de veto, poate să ceară primului-ministru o singură dată, motivat, să facă o nouă propunere de numire a altei persoane în funcţia de ministru". De reţinut că totuşi în cazul cererii de reexaminare a unei legi, dacă Parlamentul insistă, preşedintele e obligat să o promulge în forma respinsă iniţial.
MOTIVE NECENZURATE. Curtea mai stabileşte că primul-ministru nu are dreptul să cenzureze motivele pentru care şeful statului respinge propunerea, deoarece în procedura prevăzută de art. 85, alin. 2 din Constituţie, premierul "nu are decât dreptul de a propune preşedintelui numirea unui ministru, iar nu şi competenţă decizională". Curtea reţine că preşedintele e răspunzător politic în faţa electoratului pentru modul în care a motivat refuzul, după cum premierul şi Guvernul rămân răspunzători politic în faţa Parlamentului.
OBLIGAŢIA PREMIERULUI. Reiterarea primei propuneri de către premier este dată ca neposibilă. Curtea constată că posibilitatea ca premierul să reitereze prima propunere deja respinsă "este exclusă prin chiar faptul neînsuşirii propunerii de către Preşedintele României. Aşadar, primul-ministru are obligaţia să propună pentru funcţia de ministru o altă persoană".
Decizia Curţii este definitivă şi obligatorie. La dezbateri au participat preşedintele CCR, Ioan Vida, şi judecătorii Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Ion Predescu, Puşkas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean.
La tribunal
La doar câteva ore după ce a fost făcută publică motivarea deciziei CCR în cazul său, Norica Nicolai (foto), vicepreşedinte PNL, a anunţat că îl va da în judecată pe preşedintele Traian Băsescu pentru afirmaţiile făcute de acesta pe tema motivării respingerii numirii sale la Ministerul Justiţiei. Nicolai îl acuză pe preşedinte că i-a încălcat dreptul constituţional de a accede într-o funcţie publică. Norica Nicolai a comentat şi soluţia CCR: "Solicitarea adresată Parlamentului de preşedinte pentru reexaminarea unei legi şi refuzul acestuia de a numi un ministru sunt situaţii total diferite. Analogia este o formă de interpretare nespecifică dreptului nostru constituţional".
Meleşcanu nu se lasă demisionat
Liberalii ar putea să ajungă iar la Curtea Constituţională, reclamând refuzul şefului statului de a-l revoca pe Teodor Meleşcanu de la şefia Ministerului Apărării, înainte de a-l nominaliza pentru şefia Justiţiei. Asta pentru că Meleşcanu nu vrea să demisioneze de la conducerea Apărării. La finalul şedinţei de ieri a CSAT, întrebat de ziarişti dacă intenţionează să demisioneze, ca soluţie la eventualul refuz al şefului statului de a-l revoca, Meleşcanu a răspuns tranşant: "N-am demisionat niciodată. Nici acum nu intenţionez". Demisia lui Meleşcanu de la Apărare a fost soluţia găsită de vicepreşedintele PNL Ludovic Orban şi de preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, atunci când de la Cotroceni au venit semnale că preşedintele Traian Băsescu va refuza revocarea acestuia. (M.I.A., O.S.)
Gladiatori în ţarc constituţional
Preşedintele Comisiei juridice din Camera Deputaţilor, conservatorul Sergiu Andon, şi-a exprimat ieri speranţa că motivaţia Curţii Constituţionale în cazul Norica Nicolai reprezintă un pas înainte în acoperirea argumentelor nerezolvate de Legea Fundamentală în relaţia preşedinte-premier. "Trebuie să înţelegem Curtea Constituţională ca pe o broască ţestoasă care merge pe cioburi de sticlă. Adică, ea are de la natură un pas încet, de la oameni un teren periculos, iar cu înţelepciune trebuie să ajungă la un capăt. Cred că această decizie aduce o lămurire în plus faţă de cea din cazul Cioroianu şi împreună perimetrează prerogativele celor doi gladiatori, preşedinte şi premier, încercând să-i determine să rămână fiecare în ţarcul său constituţional", ne-a declarat Sergiu Andon. (V. Fotache)
● otivarea instanţei14:35:06- format pdf
