Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cântăreaţa de jazz, Anca Parghel, a decedat în această dimineaţă la Spitalul Judeţean din Timişoara. Ea fusese diagnosticată în luna iunie cu o formă de cancer ovarian, iar la sfârşitul aceleiaşi luni a fost supusă unei intervenţii chirurgicale. Acum câţiva ani, artista a mai fost diagnosticată cu cancer la sân şi după tratamente, boala a intrat în regresie.
Acest miracol de femeie, această vrăjitoare de suflete a cântat, a dansat, a conversat cu instrumentele, a jucat teatru, a plimbat sufletele spectatorilor printr-o întreagă gamă de emoţii şi sentimente. Anca Parghel a trăit intens şi s-a dus repede.După ce a ieşit învingătoare în lupta cu o formă de cancer la sân, la o lună după ce i s-a pus diagnosticul “cancer ovarian cu metastaze la ficat”, iar medicii şi-au manifestat rezerva în ceea ce priveşte posibilităţile sale de vindecare, Anca Parghel devenise încrezătoare că se va însănătoşi. Totuşi, destinul i-a fost curmat la scurt timp. Cântăreaţa a încetat din viaţă ieri dimineaţă, la Spitalul Judeţean din Timişoara, spre durerea celor apropiaţi. Potrivit şefului Secţiei de terapie intensivă a Spitalului Judeţean din Timişoara, Dorel Săndesc, cântăreaţa Anca Parghel, în vârstă de 51 de ani, a fost internată joi după-amiază, în această unitate medicală, în stare foarte gravă, cu metastază generalizată, fiindu-i administrat un tratament paleativ, însă nu a rezistat terapiei. Ea mai fusese internată de curând în Clinica de terapie naturistă şi medicină alternativă Nova Vita din Belgrad.
Acum, cerurile s-au deschis...
Iată ce declara Anca Parghel acum nici trei luni, pentru Jurnalul Naţional, chiar de ziua ei. “Sunt o fiinţă care funcţionează la limită, propunându-şi mult mai mult decât se poate omeneşte... Am suferit organic de neşansa de a nu fi cunoscută lumii, pentru că făceam o muzică grea... Jazzul a fost o şcoală pentru mine şi i-am atras şi pe fiii mei, Ciprian şi Tudor, în această bătălie... Acum, cerurile s-au deschis, prin voinţa Tatălui Ceresc, şi se vindecă rănile unei vieţi destul de chinuite, dar plină de speranţă... Harul a ajuns în sfârşit la oameni! Emoţia aplauzelor publicului meu e hrană pură, energie divină... Nimic nu o poate înlocui. E adevăr şi viaţă! Îmi doream să devin medic chirurg... Acum sunt medic de suflete. Multe lucruri nu s-au putut face, iar acum încerc să recuperez... Fac parte şi eu din generaţia sacrificată de mersul istoriei... Dar nu mă las şi cer doar îngăduinţă de Sus pentru ceea ce mai am de făcut pe pământ... Vreau să fac film, să imprim multe CD-uri... Să văd locurile unice ale acestui pământ, să cunosc fiinţe minunate, să învăţ de la ele...”Destin
Anca Parghel s-a născut la Câmpulung Moldovenesc, în 1957. După ce a terminat Liceul de Muzică din Iaşi, şi-a continuat studiile la Conservatorul de Muzică, tot din Iaşi. În 1989, a predat canto, pian şi improvizaţie la Liceul de Muzică din Suceava, în Bucureşti, la Conservatorul de Muzică, în Belgia, la Bruges şi Namur, în Germania, în Marea Britanie şi în Republica Moldova. A cântat în cadrul marilor festivaluri de jazz începând cu 1984, dar şi în cluburi de jazz din România, Bulgaria, Germania, Belgia, Austria şi Elveţia. De-a lungul carierei sale, a înregistrat peste 15 albume, fiind deseori comparată de critici cu Yma Sumac, Maria Callas sau Ella Fitzgerald.“Anca Parghel a făcut mândrie României. A arătat că arta românească e făcută de oameni de excelenţă, care nu roşesc în faţa celebrităţilor mondiale. Anca Parghel a rezistat mai mult decât alţi oameni prin lumina artei ei, prin generozitatea ei, prin clocotul de viaţă din ea... Anca Parghel, acum zece zile, grav bolnavă fiind, a cântat totuşI de scenă. A bucurat şi a înseninat sute de mii de inimi, ea fiind practice în pragul morţii”, a spus colegul nostru Florin Condurăţeanu.
Evoluţia unei boli nemiloase
Cancerul, cea mai de temut boală a secolului, capătă o însemnătate cu atât mai dură, cu cât afectează zone care, prin patologia lor, nu numai că ştirbesc viaţa, dar şi identitatea. Drama acestei afecţiuni constă în faptul că, de obicei, este descoperită într-un stadiu foarte avansat, când metodele terapeutice se dovedesc ineficiente. Simptomele cancerului ovarian pot fi detectate din timp, de aceea, femeile trebuie să le urmărească pentru a descoperi manifestarea bolii încă de la început. Dacă este descoperit în primul stadiu de evoluţie, cancerul ovarian este vindecabil în 90% dintre cazuri. Din păcate, inexistenţa unei lipse clare de simptome, de comun agreate de specialiştii din domeniu, a dus până acum la diagnosticări foarte târzii, în ciuda vizitei la doctor.“Am cântat ca o pasăre!”
Definiţia optimismului şi a iubirii am găsit-o cu toţii într-o singură persoană, Anca Parghel, unul dintre artiştii care au avut o imensă poftă de viaţă. Şi-a iubit atât de tare muzica şi ascultătorii, încât, deşi grav bolnavă, a înregistrat, alături de cei doi fii ai săi şi de băieţii de la Fly Project, un album special, “Colind pentru România”, dar şi un single nou menit să încălzească suflete. “...Aplauzele publicului meu sunt hrană pură, energie divină. Nimic nu poate înlocui această emoţie!”, spunea ea. “Am fost aleasă pentru arta scenei. De mică am cântat ca o pasăre. Arta mi-a adus multă fericire... cu luptele necesare pentru a rezista în jungla ei, ca femeie. Era bine poate să nu fi fost nevoită să plec din ţară, se împlinea mai repede destinul meu ca artist al lumii, dar româncă până în măduva oaselor.”Ultimul drum înainte de Rai
Anca Parghel va fi înmormântată duminică pe Aleea Artiştilor din Cimitirul Bellu (Bucureşti). Familia a adus în Capitală trupul neînsufleţit al artistei, iar astăzi prietenii şi admiratorii pe care i-a avut îşi pot lua rămas bun de la cea care a cântat ca o privighetoare. “Am încercat să grăbim lucrurile, să o ducem pe mama cât mai repede la Bucureşti. Sunt destule probleme cu actele, umblu, alerg şi mă bucur că primesc sprijin din partea oamenilor de aici, care au apreciat-o pe mama”, a declarat fiul îndurerat Tudor Parghel, care, împreună cu fratele său, Ciprian, au decis ca mama lor să nu mai fie supusă unei necropsii, solicitare care poate fi aprobată în cazul unei boli foarte grave.Dumnezeu să o odihnească în pace!
“Sînt o fiinţă care funcţionează la limită, propunîndu-şi mult mai mult decît se poate omeneşte... O femeie cuminte, muncitoare şi înzestrată de Sus cu talent şi har... O fiinţă ce iubeşte oamenii! Am fost aleasă pentru arta scenei. De mică am cîntat ca o pasăre... La sufletul oamenilor se ajunge prin muzică, ca formă de artă, de comunicare directă şi sinceră! Am făcut şcoli adevărate, cu mari profesori. Mi-a plăcut să învăţ şi să studiez pianul şi cantoul clasic. La vremurile acelea, acum 20-30 de ani, şcoala era singura şansă a unui copil sărac şi talentat...
Arta mi-a adus multă fericire... cu luptele necesare pentru a rezista în jungla ei, ca femeie... Era bine poate să nu fi fost nevoită să plec din ţară, se împlinea mai repede destinul meu de artist al lumii, dar român pînă în măduva oaselor... recunosc. Am suferit organic de neşansa de a nu fi cunoscută lumii, pentru că făceam o muzică grea... Jazzul a fost o şcoală pentru mine şi i-am atras şi pe fiii mei, Ciprian şi Tudor, în această bătălie... Acum, cerurile s-au deshis, prin voinţa Tatălui Ceresc, şi se vindecă rănile unei vieţi destul de chinuite, dar plină de speranţă... Harul a ajuns în sfîrşit la oameni!
Emoţia aplauzelor publicului meu e hrană pură, energie divină... Nimic nu o poate înlocui.
E adevăr şi viaţă! Nu e simplu să fii femeie în artă, e o lume a bărbaţilor, cere dăruire, seriozitate, putere, onestitate şi rezistenţă... E ca şi cum ai construi o catedrală sau o piramidă. Îmi doream să devin medic chirurg... Acum sînt medic
de suflete. Multe lucruri nu s-au putut face, iar acum încerc să recuperez... Fac parte şi eu din generaţia sacrificată de mersul istoriei... Dar nu mă las şi cer doar îngăduinţă de Sus pentru ceea ce mai am de făcut pe pămînt... Vreau să fac film, să imprim multe CD-uri, cu tot ce pot să cînt.
Să văd locurile unice ale acestui pămînt, să cunosc fiinţe minunate, să învăţ de la ele. Odată cu trecerea timpului m-am făcut mai drăguţă şi mai tolerantă, fără orgolii, simplă de tot, dezamăgitor de cuminte... Mă iubesc mai mult acum decît cum eram la 20 de ani... E bine să nu devii «amar» sau “acru”, să devii mai preţios, ca vinurile bune”...
Harry Tavitian: Anca Parghel a fost în prima linie a jazzului românesc
Cântăreţul de jazz Harry Tavitian a declarat pentru Mediafax că Anca Parghel a fost o artistă din prima linie a jazzului românesc.
"În primul rând a fost o colegă de-a noastră cu care am cântat mulţi ani, de la începutul anilor '80, pe la toate festivalurile de jazz - Sibiu, Iaşi, Costineşti, Cluj…", a spus Tavitian. "Era un talent nativ de la început, era evident lucrul acesta", şi-a amintit artistul. "De la început a fost în prima linie a jazzului românesc, începând cu anii '85, sigur, respectând generaţiile". "Întotdeauna când aveam ocazia să cântăm împreună era deliciul publicului. Personal, am organizat foarte multe concerte de jazz în Constanţa, oraşul meu natal, şi la multe dintre aceste concerte ea se număra printre invitaţii principali. Dumnezeu să o ierte", a mai spus colegul de breaslă al Ancăi Parghel.
Mircea Tiberian: Anca Parghel a fost pentru jazz unul dintre cele mai mari talente
Mircea Tiberian, pianist şi compozitor de jazz, a declarat că dispariţia Ancăi Parghel reprezintă o mare pierdere pentru muzica românească. "Anca Parghel a fost pentru jazz unul dintre cele mai mari talente pe care le-a dat ţara noastră. În afară de voce, avea o capacitate de creaţie şi o vitalitate ieşită din comun. Toate aceste calităţi au făcut-o o mare cântăreaţă. Şi, probabil că dacă s-ar fi născut pe alte meleaguri, alta ar fi fost traiectoria sa", a mai spus el.
Horia Moculescu: Cum să o înlocuieşti pe Anca Parghel?
Muzicianul Horia Moculescu a spus că dispariţia Ancăi Parghel lasă în muzica românească un gol de neînlocuit, valoarea sa de artist, dar şi de om, urmând să fie adânc resimţite odată cu pierderea ei. "Probabil că abia dispariţia ei va evidenţia valorile pe care le-a avut, pentru că a avut o multitudine de talente. A fost pianistă, a fost muziciană, a fost cântăreaţă, a fost pedagogă, a fost hazoasă, a fost prietenoasă", a declarat Horia Moculescu, citat de Mediafax. "Cum să mai înlocuieşti acum pe cineva care cânta la pian de 35 de ani, cineva care cânta jazz tot de 35 de ani, cineva care a avut mii de concerte... Cum poate fi înlocuit?", a adăugat el.
Johnny Răducanu: Am fi avut nevoie de o sută de cântăreţe ca Anca Parghel
Cântăreţul de jazz Johnny Răducanu regretă trecerea în nefiinţă a Ancăi Parghel, subliniind că această pierdere lasă un mare gol în muzica jazz din România. "Era o cântăreaţă foarte importantă pentru noi şi... dacă ar fi fost o sută ca ea... O ţară are nevoie de o sută de cântăreţe grozave", a spus Johnny Răducanu, subliniind faptul că, în România, jazzul duce lipsă de interprete de jazz, "în afară de Aura Urziceanu şi de alte câteva fete care cochetează cu jazzul". "Păcat că a murit. Pe Anca Parghel o cunosc de 20 de ani, dar românii o cunosc abia de un an... Ăsta-i stilul la noi, românii. Păcat.", a conchis el.
Dida Drăgan: A murit un artist intelectual
Interpreta Dida Drăgan a declarat, astăzi, pentru Agerpres că regretă moartea Ancăi Parghel, subliniind că a "mai murit o mare artistă, a murit un artist intelectual". "Am cunoscut-o foarte puţin pe Anca Parghel, dar nu trebuie să cunoşti un om ca să îţi dai seama cât de important poate să fie. Era un artist foarte important pentru România şi e o mare pierdere pentru noi", a spus Dida Drăgan. Impresionată la aflarea veştii, Dida Drăgan a mai spus că, din păcate, pe marii artiştii "îi iubim numai atunci când pleacă în cer". "Îi iubim numai atunci când pleacă în cer. Nu ştiu când se vor mai naşte artişti precum Anca Parghel, Vali Sterian sau Florian Pittiş", a mai afirmat artista.
Teodora Enache: E o pierdere pentru ţară
Cântăreaţa de jazz Teodora Enache se alătură artiştilor care plâng trecerea în nefiinţă a Ancăi Parghel, ea declarând pentru Mediafax că aceasta reprezintă o valoare în muzica românească. "S-a chinuit rău... Anca Parghel e o valoare în muzica românească, în muzica de jazz", a spus Enache. "Am apreciat-o foarte mult - dispunea de o foarte mare ştiinţă muzicală şi de o foarte mare spontaneitate. E o pierdere pentru ţară", a conchis ea.
Komornyk: Anca Parghel era un mare om!
Cantautorul Ovidiu Komornyk a declarat pentru Agerpres, că "plecarea dintre noi, în acest moment, a Ancăi Parghel reprezintă o nedreptate". "Era o mare, mare, mare artistă a Româniai. Un mare om, care a muncit enorm pentru a obţine notorietatea pe care o avea. Îmi pare nespus de rău. Dumnezeu s-o odihnească!'', a mai spus Ovidiu Komornyk.
Aura Urziceanu: Anca Parghel va rămâne vie pentru noi şi pentru public
Marea interpretă de jazz Aura Urziceanu a declarat, astăzi, pentru Agerpres că regretă moartea artistei Anca Parghel, subliniind că aceasta va rămâne vie pentru toţi, dar mai ales pentru public. "Este o zi tristă. Am pierdut-o. Mă doare sufletul pentru fiii săi. Rămâne vie pentru noi toţi şi mai ales pentru publicul care a iubit-o", a spus Aura Urziceanu.
Născută pe 16 septembrie 1957, la Câmpulung Moldovenesc, Anca Parghel a urmat liceul de muzică din Iaşi. Tot acolo şi-a continuat studiile, la Conservatorul de Muzică. Lucrarea sa de licenţă, un tribut adus unui legendar cântăreţ de jazz: "Charlie Parker un geniu al improvizaţiei", anunţa înclinaţia artistei spre acest gen muzical. Până în 1989 a predat canto, piano, şi improvizaţie la Conservatoarele din Bucureşti, Leipzig, sau Brussels, dar şi la seminarii din Germania, Austria, Belgia, sau Anglia.
Anca Parghel s-a făcut remarcată în marile festivaluri de jazz începând din 1984. Urmează o listă lungă de concerte susţinute în România, Bulgaria, Germania, Belgia, Austria, Elveţia. Artista şi-a lăsat numele pe 18 albume, lansate de case de muzică din Europa şi chiar din Coreea de Sud. Vocea ei a fost comparată de critici cu Yma Sumac, Maria Callas sau Ella Fitzgerald. A urcat pe scenă alături de nume celebre din jazz-ul mondial, precum Billy Hart, Archie Shepp, Larry Coryell, sau Johnny Răducanu.
Dragostea pentru muzică a insuflat-o şi celor doi fii ai săi, Ciprian Pargel şi Tudor Parghel, alături de care a cântat deseori. Anul acesta, după 30 de ani de activitate muzicală, Anca Parghel a lansat un album de muzică house.
