Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mă rodea gândul pe cine aş fi ales dacă locuiam în Colegiul 1 din Sectorul 1.
Radu Stroe, cetăţean care de 20 de ani e membru în comitete şi comiţii de tot felul, nu îmi spunea nimic, fiindcă după ce a tot fost parlamentar şi prin funcţii guvernamentale nu am reţinut să fi zis sau să fi făcut ceva remarcabil. Simplul fapt că în 2008 a rămas, dintr-o întâmplare regretabilă pentru el, fără "coledzi" nu mi-l făcea simpatic.
Honorius Prigoană nu m-ar fi deranjat dacă îşi plimba părul năclăit de gel (un "puşti cu muci în freză" - cum s-a exprimat plastic Călin Tăriceanu despre alt pedelist) prin Dorobanţi şi auzeam despre el că e în compania altor clasici, gen Poponeţ, Sida sau Dănuţ din Câmpina. Când am văzut că a schimbat cămaşa dotată cu sclipiciuri manelist-rafinate pe un costum şi s-a băgat în politică, am vrut să văd ce fel de campanie îşi face. M-a lovit în moalele capului sloganul "Punct şi de la capăt!" şi m-am întrebat de ce nu e "Virgulă şi în continuare!" sau "Sunt fiul lui tata!". M-a dat gata definitiv când am citit că iubita lui de import din SUA, care vrea să fie star de televiziune, zicea în Libertatea că Honorius e deştept şi de încredere.
Nedecis pe cine aş pune ştampila, după ce am auzit că poporul elector se pogorâse la urne în impresionanta proporţie de 2% până la ora 11:00 de dimineaţă, am pornit spre teritoriul colegiului. Mai întâi am dat peste două bannere cu Chiliman şi cu Stroe în variantele cu cravată şi fără care ziceau "Împreună învingem nesimţirea!".
Lângă Piaţa 1 Mai, un nene la aproximativ 50 de ani, destul de pilit în ciuda orei matinale şi cu o căciulă rusească pe cap, m-a întrebat dacă sunt din zonă şi dacă nu vreau să-l votez pe Honorius, că "e tânăr d'ai noştri, suflu nou". Ca să mă încurajeze, mi-a întins o sticlă de plastic, cu votcă, şi mi-a dat un suflu nou peste nări de am rămas ameţit.
În pas lin am aterizat la Liceul "Nicolae Iorga", unde erau trei secţii de votare. Câţiva pensionari se uitau dezorientaţi la liste, nu ştiau la care din ele erau arondaţi sau măcar dacă sunt în Colegiul 1. Colegii de la două televiziuni puseseră camerele şi microfoanele în cui şi vorbeau despre criza din media şi reduceri salariale. Un jandarm care a observat aparatul atârnat de gâtul colegei mele Karina ne-a întrebat de acreditare de la BEM. Nu aveam nici d'aia, nici chef de scandal, aşa că am părăsit secţia tot dezorientat politic. Regretam că nu li s-au admis candidaturile lui Remus Cernea şi "victimei" Naty Meir, care ar fi lărgit considerabil plaja opţiunilor. Îmi venise în minte că am văzut pe blogul lui Victor Ciutacu un buletin de la turul doi al prezidenţialelor, pe care cineva scrisese cu pixul Ninel Potârcă.
Nu aş fi făcut la fel, fiindcă nu mai era original.
Ajuns iar la Piaţa 1 Mai, am avut o revelaţie. Pe un panou pe care scria "afişaj electoral" era lipit de multe ori Honorius şi, lângă el, mai multe afişe destul de mari xeroxate care conţineau un pachet de muşchi, cu privire fermecătoare. Era Alexandru Costache, care deschisese sală de fitness. Între Stroe şi Prigoană, pe el l-aş fi ales cu încredere.
PS. Potrivit numărătorii paralele făcute aseară de PNL în 16 secţii din cele 25 ale colegiului, Radu Stroe obţinuse 69,7% din voturi, în timp ce Honorius Prigoană ar fi obţinut numai 30,2% din voturi. Jumătate de oră mai târziu, Prigoană şi-a recunoscut înfrângerea.
