Aveţi asigurare de cutremur? Degeaba!

România se numără printre țările europene care dispun de cea mai bună aparatură de monitorizare a cutremurelor. Problema este, însă, că în câțiva ani n-o să mai aibă cine să o folosească: media de vârstă la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INFP) este de 50 de ani și tinerii nu dau năvală să se angajeze din cauza salariilor mici, care ajung la 1.000 de euro abia la final de carieră. O altă mare problemă semnalată de șeful Institutului este faptul că avem stații seismice în doar 150 de localități, deși ar trebui să avem în toate cele 3.000. Datele furnizate de aceste echipamente sunt utile inclusiv când asigurații cer despăgubiri după cutremure soldate cu pagube.

Care este primul lucru care cade în România, chiar și în cazul unui cutremur minor? Răspuns: site-ul de la Fizica Pământului, infp.ro - pe care ne repezim cu toţii de fiecare dată când simţim că s-a mişcat canapeaua cu noi. Acesta a scăpat nevătămat după recentul atac cibernetic masiv, dar se blochează la fiecare cutremur mic. Ar fi nevoie de o investiţie de 100.000 de euro pentru ca site-ul să nu se mai blocheze, spune directorul general al INFP, Constantin Ionescu: „Este în lucru sistemul. Se fac modificări, încercăm să suportăm cel puțin o sută de mii de conexiuni în câteva secunde. Am diversificat serverele, am sporit măsurile de protecţie. Deocamdată, încercăm să creăm un Centru de Calcul. Echipamentele noastre sunt risipite acum, pentru că sunt obţinute din diverse proiecte, încercăm să le punem laolaltă”.

Echipamente ca în Elveția, lipsă de personal ca în România

Directorul general al Institutului recunoaşte că se cam chinuie să facă angajări. INFP trece printr-o situaţie paradoxală: stăm foarte bine la capitolul dotări cu echipamente de monitorizare seismică, dar s-ar putea să nu mai aibă cine să interpreteze datele înregistrate de seismografe. Nu dau năvală la Institutul pentru Fizica Pământului nici cercetătorii ştiinţifici, nici specialiştii IT, de care este nevoie ca de aer pentru prelucrarea datelor. Salariul unui „veteran” poate ajunge la o mie de euro, bani în mână, pentru că seismologii cu vechime au şi proiecte de cercetare. Începătorii ar vrea de la început aceşti bani, dar nu este posibil, aşa că sunt destui candidaţi care îşi depun CV-urile şi apoi se retrag înainte de etapa finală de selecţie. „Ar fi nevoie de specialişti pentru acoperirea diferitelor tehnologii de monitorizare dezvoltate în ultima perioadă. Am încercat să-i atragem cu bonusuri, am premiat diferite lucrări ştiinţifice pentru tineri, separat, există şi posibilitatea de a premia persoanele cu rezultate deosebite”, pune directorul Ionescu. În ceea ce privește echipamentele de monitorizare, ultima investiţie mare s-a făcut în 2009, dar aparatele au fost upgradate recent în cadrul unui proiect transfrontalier România-Bulgaria. La acest capitol, stăm foarte bine în Europa. „După Turcia, care este o zonă seismică şi a obţinut ajutoare din mai multe părţi, urmează Italia şi Franţa, care au făcut recent o mare investiţie în echipamente seismice, apoi România şi Elveţia”, explică directorul general al INFP.

O relocare – 50.000 euro. Toți banii INFP – 20.000 euro

Directorul general al INFP avertizează că, în cazul unui cutremur mai puternic, care va produce pagube, românii asiguraţi împotriva cutremurelor s-ar putea lovi de o piedică serioasă atunci când vor încerca să obţină despăgubirile cuvenite. Companiile de asigurări vor solicita măsurătorile exacte făcute de staţiile seismice din zona respectivă şi în acest moment nu există astfel de echipamente decât în 150 de localităţi, din totalul de 3.000. Nici măcar toate oraşele nu sunt dotate cu astfel de echipamente. Mai mult, 40 dintre staţiile existente sunt perturbate de vibraţiile de suprafaţă, provocate de traficul intens, şi ar trebui mutate, pentru ca măsurătorile să nu mai fie bruiate. Dar, desigur, nu sunt bani. „Se dorește de la noi să evăluam intensitatea cutremurelor imediat după producerea acestora, informații utile pentru asigurări. În cazul unui cutremur major, dacă se produc pagube, fiecare trebuie să prezinte dovada că în localitatea respectivă a depășit o anumită valoare. Ar trebui un echipament pentru fiecare localitate. Chiar ar putea fi o problemă lipsa staţiilor”, explică directorul Ionescu. „Avem în acelaşi loc doi senzori. Unul care măsoară microcutremurele și unul care măsoară cutremurele puternice. Planul este să instalăm senzori în găuri de sondă, în foraje, astfel încât să eliberăm zgomotul de suprafaţă, cum s-a întâmplat în Japonia sau Olanda”. O astfel de relocare costă în jur de 50.000 de euro, pentru fiecare staţie. Iar institutul nu dispune decât de 20.000 de euro, deci n-are bani să mute nici măcar una. Cele mai multe staţii seismice sunt concentrate în Vrancea, Dobrogea şi Banloc (Timiş). Zona cu cele mai puţine echipamente de monitorizare este Oltenia, unde nu sunt cutremure. Cutremurele false i-au înnebunit pe specialiştii INFP în ultimii ani. Vibraţiile provocate de traficul intens şi construcţiile haotice au dus la apariţia unor zgomote pe înregistrările seismografelor, care afectează acurateţea.

Seismologii fac apel la constructori să monteze senzori de monitorizare seismică pe toate clădirile mai înalte de 11 metri şi pe aşa-numita infrastructură periculoasă, cum e cazul barajelor sau combinatelor chimice. Un astfel de echipament costă între 5.000 și 10.000 de euro. Recomandarea există în codul de proiectare, dar, nefiind obligativitate, prea puţini se conformează.

5 cutremure pe zi. „Nu ne îngrijorează”

Cutremurele produse în ultima vreme la diferite adâncimi – când la 130 km, când la 80 km - nu sunt periculoase, chiar dacă este vorba de un fenomen mai puţin obișnuit, ne asigură Mircea Radulian, directorul știinţific al INFP. 

„Sunt nişte reajustări ale zonei la scară mai mare, fenomen foarte interesant din punct de vedere ştiinţific. Rămâne de văzut cum se poate explica acest joc al descărcă- rilor pe diferite domenii de adâncime. Nu ne îngrijorează, nu a apărut dintr-o dată ceva neobișnuit, zona Vrancea oricum este una deosebită. Dacă am putea să găsim cauzele fizice ale acestor tipuri de cutremure, atunci am avea speranţa că putem şti ce se întâmplă mai precis în viitor”, spune directorul Radulian. El nu vede nimic spectaculos în faptul că într-o zi am avut 5 cutremure mici. „Ni se pare că sunt mai multe pentru că acum avem mai multe măsurători decât înainte şi sunt monitorizate şi microcutremurele. Seisme se produc cam peste tot, în orice zonă a ţării, chiar dacă nu e o zonă cu falii active, scoarţa e în permanenţă tensionată”.

Directorul științific al INFP, Mircea Radulian, stă la bloc, la etajul 9, de mai bine de 30 de ani şi spune că nu-i e frică de cutremur. „Nici cutremurul de 5,3 din decembrie nu l-am simțit, dar m-a alertat soția. La cel din ’90, cel de noaptea, au venit vecinii la mine să vadă ce fac eu şi le-am spus că mă duc să mă culc. M-au întrebat dacă mai vine un cutremur, le-am spus că probabilitatea e mică. Şi, chiar dacă ar veni, poate să vină peste o zi, peste două”