Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Saptamana trecuta, Tribunalul Bucuresti a dat castig de cauza omului de afaceri Costica Constanda in procesul cu Primaria Capitalei privind parcul Bordei. Practic, Primaria Capitalei va trebui sa ii plateasca lui Constanda 165 de milioane de euro. Suma reprezinta 15 % din bugetul Capitalei, bani cu care s-ar finaliza alte investitii. Daniel Stefanica, avocatul Primariei Capitalei, a redactat o scrisoare adresata judecatoarei, pe care a ales sa o faca publica, imediat dupa aflarea verdictului.
'Draga Evelina,
Iti scriu in continuarea, in nuantarea si in umanizarea concluziilor scrise pe care ti le depun alaturat. Nu-mi cer scuze pentru mai nimic, nici pentru (prea rarele) iesiri din timpul prea lungilor sedinte de judecata, nici pentru ca nu te-am recuzat de atatea ori, nici pentru faptul ca iti scriu aceasta scrisoare, nici pentru tonul folosit.
Iti scriu pentru ca tin mortis sa-ti spun, pe de o parte, si sa te ajut sa-ti imaginezi, pe de alta parte, ce-am simtot, aici jos, la picioarele tale, si aparent in mainile tale, in sala de judecata, dar mai ales in afara salii de judecata, in fiecare noapte, dupa fiecare termen. Iti scriu apoi pentru ca sunt lucruri care nu incap spuse in formatul si in tonul unor concluzii scrise, si uneori inutile, facute strict in numele clientului. Aceasta scrisoare e scrisa in numele meu si al colegilor mei care au muncit cu devotament si, poate, cu naivitate in dosarul tau.
Din capul locului trebuie sa-ti spun ca, dupa parerea mea, dosarul a carui judecata tocmai s-a incheiat, in fata ta, este dintre acele dosare care fie iti pateaza, fie iti curata obrazul pentru toata viata, si ca avocat, dar, mai ales, ca judecator. Ce facem este bineinteles alegerea fiecaruia dintre noi, mai mult sau mai putin libera, daca insisti.
Sunt, draga mea Evelina, anumite lucruri pe care nu le-am inteles in felul in care ai condus judecata in acest dosar si pe care sigur nu le voi intelege nici dupa ce am sa citesc motivarea hotararii pe care o vei da in dosar.
Odata, n-am inteles de ce m-ai zorit atata la fiecare termen, de ce aceasta graba in a ne judeca, graba pe care n-o mai impartaseau, in mod manifest si imperativ, decat avocatii reclamantilor, sotii Constanda.
Pe urma, draga Evelina, n-am inteles de ce, desi ti-am demonstrat matematic, prin operatiuni usoare de inmultire si adunare ca sotii Constanda au platit cu 200.000 Euro mai putin taxa de timbru ai refuzat sa accepti si sa recunosti ca ai gresit.
Tot la inceputurile judecatii, nu pricep si nu stiu pe seama carei inamovibilitati sa pun, cu duiosie, faptul ca te-ai grabit sa disjungi cererea de chemare in garantie a consilierilor generali, facuta de Primarul General, aceia care pana la urma ne-au adus in fata ta, atat prin semnarea contractului de schimb cu toate clauzele lui "unicat', cat si prin felul in care l-au executat, cu justificarea din partea ta ca iti intarzie (iarasi graba ta!) judecata si cu explicatia ca nu ti-am pus la dispozitie adresele acestora, desi adresele se afla in dosar.
La fel cum n-am inteles, draga Evelina, dexteritatea si ingeniozitatea procedurala, dublate poate doar de ghinionul nostru de parati, cu care ai respins toate exceptiile invocate in dosar din partea Municipiului Bucuresti. Precum nici sangele tau rece, cu care aproape ca ne obisnuisem. Evelina, vrei sau nu vrei, iti convine sau nu, e siropos sau nu, atata timp cat locuiesti in Bucuresti, eram si avocatii tai in sala de judecata, in acest dosar.
La fel de nedumerit sunt, Evelina, cu privire la motivul pentru care nu ai fost de acord cu nici una dintre probele propuse de noi in apararea Municipiului Bucuresti. Cu exceptia inscrisurilor, eventual existente in dosar, deja! Probabil ca nu ti s-au parut tie pertinente ori concludente ori utile, asta trebuie sa fi fost, dar chiar nici una?!
Sunt, in continuare, dupa atatea luni, draga mea Evelina, uimit de felul in care ai judecat solicitarea noastra de a suspenda dosarul tau pana la solutionarea cererii prin care noi investeam un coleg al tau sa constate nulitatea absoluta a clauzei prin care, pentru prima oara in istoria ei, Primaria Bucuresti, ii promitea unui cetatean, nici mai mult nici mai putin decat, un PUZ. Nu numai ca nu ai suspendat dosarul, desi era evident, dupa mintea noastra, modul in care judecata depindea de solutionarea acelui nou dosar, dar ai hotarat sa faci una dintre cele mai atipice si spectaculoase conexari pe care le-am vazut, pescuind practic dosarul nou(e o metafora, poate!), dezinvestind acel complet, fara ca acesta sa aiba sansa sa i se invoce exceptia conexitatii, cum ne-a invatat pe noi, pe unii dintre noi, Viorel Ciobanu. Iti aduci aminte sigur intamplarea asta procedurala, e greu de uitat.
Pe urma, draga Evelina, iarasi, cel mai greu imi este poate sa inteleg si sa-mi explic graba cu care ne-ai judecat, amenintarea continua ca tergiversam judecata, motivul pentru care, desi termenul condicii era unul, noi primeam, de fiecare data, alte termene, mult-mult mai scurte! Ardea ceva, murea cineva sau era cineva bolnav?!
Ultima nedumerire procedurala, cronologic vorbind, a fost determinarea cu care ne-ai respins cererea de a lua la cunostinta o intampinare formulata de catre una dintre parti, ma refer la Piraeus Bank SA, la ultima sedinta de judecata, depusa in dosar cu doar o zi inainte de termen.
Ce sa mai zic de generozitatea cu care i-ai scutit pe aceeasi Piraeus Bank de obligatia de a depune in dosarul instantei contractul de imprumut incheiat de aceasta cu Raptis Kavouras, documentul care ii facea sau nu parte in dosar, document esential pentru dosar, dupa parerea noastra!
Nu iti ascund, asa cum nu am facut-o nici in timpul sedintelor de judecata, ca dupa parerea mea, dupa toate peripetiile noastre procedurale si, in special, felul cum le-ai acordat sotilor Constanda, la ultimul termen de judecata, o calitate procesuala activa pe care in mod evident n-o au, sau n-o mai au, asta dupa ce au vandut in anul 2008 Satul Francez, catre Raptis Kavouras, pentru aproape 100.000.000 Euro, deci, repet, dupa parerea mea si tinand cont de toate acestea, pronuntarea, antepronuntarea mai exact, exista deja, in momentul in care iti scriu! Iti amintesti, sunt sigur, motivatia cu care ne-ai respins cererea privind administrarea unei expertize, citez din memorie: 'avand in vedere posibilele solutii ce se vor pronunta in cauza, instanta respinge...'
Scrisoarea este a unui om dezamagit, foarte dezamagit pentru ca nu a reusit sa fie mai convingator, pe de o parte, sau ca nu a fost, de ce nu, convins de adversari sau judecator, de sustinerile lor, macar, pe de alta parte! Care in noaptea si in dimineata de dupa fiecare termen din dosarul tau era convins ca e ultimul din meseria/profesia asta de avocat. Dupa 16 ani de cand sunt avocat am vrut de-adevaratelea sa renunt la munca de avocat datorita felului in care a decurs judecata in dosarul tau. Poate ca sunt eu prea sensibil, se prea poate!
Aproape ca uitasem felul gratios si strengaresc in care la un termen ai disjuns cererea noastra de chemare in judecata a celor de la Raptis Kavouras, ei fiind in continuare proprietarii celei mai mari parti din Satul Francez, pentru ca la urmatorul sa conexezi cererea proaspat disjunsa!
Si ca sa inchei retoric, poate si un pic patetic, cum mi s-a parut ca-ti place tie, stii tu, draga Evelina, cate lucruri bune si frumoase se pot face in Bucuresti cu 200.000.000 de Euro!?!?
Cu amaraciune si dezolare procesuala pasiva,
Daniel Stefanica'
