Bonnie & Clyde Draganescu

Pranz. Restaurant. Masa de la geam. Un barbat in varsta si sotia lui mancasera bine felul unu, felul doi si desertul. Un dejun din care nu lipsisera caviarul, crema de ciuperci luxemburgheza si purcelul de lapte. Acum erau la cafea si la un coniac fin.

- Am visat ca eu si cu un tip, pe care in realitate nu-l cunosc, dar in vis eram prieteni - ii ziceam domnu’ Draganescu - incercam sa violam niste fete deghizate in iepuri. Le fugaream si incercam sa le prindem, dar ele, pentru ca erau imbracate asa cum ti-am spus, alergau mult mai repede. Ce zici de asta?

Femeia intinde mana dupa zaharnita transparenta, o ia si ramane cu ea in aer, privind recipientul aidoma elevilor in laboratoarele de chimie cand urmaresc un experiment:

- Garcon!... Adu o zaharnita plina sau macar cateva cubulete de zahar! Iarta-ma, draga, dar nu pot sa beau cafeaua asta atat de amara. Ce sa zic... un vis urat!

- De ce e urat? E ciudat, poate...

- Poate tie ti se pare ciudat, mie nu-mi place. Eu cred ca e urat!

- Care e, la tine, diferenta dintre ciudat si urat? - isi intreba el sotia, oaresicum curios.

Ospatarita, apelata "garcon", pune pe masa o zaharnita plina, zice "poftiti!" si pleaca. Femeia ii multumeste. Si, pentru ca nu dadea sa raspunda provocarii, barbatul continua:

- Uite! Ar fi fost ciudat daca fata asta ar fi adus o punga de un kil, plina cu zahar si ar fi pus-o in mijlocul mesei. Si urat daca, atunci cand ti-a zis "poftiti!", ar fi avut gura plina.

- Bine, bine... iar incepi sa filozofezi. Ce legatura are una cu alta? Nu vezi ca bati campii? Dupa ce isi mai potoli un pic iritarea, bau putina apa si il intreba:

- Cum s-a terminat visul?

Le-ati prins pe vagaboandele alea?

- Stai sa vezi! Prietenul ala imi spune la un moment dat: "Fane, hai, ma, sa intindem niste curse, ca am obosit! Si stam la panda aici, in boscheti!". Ce dracu de curse sa intindem, ca plecaseram cu mainile goale... "Uite! imi mai zice ala, de parca-mi citise gandurile, am luat eu o cursa!", si facu o pauza asteptand o reactie.

- Asa, si? Luase cursa?

(Nu era asta reactia pe care el o astepta.)

- Amicul isi baga mana in buzunarul jiletcii si scoase... Stii ce scoase?

- Nu stiu! Zi-i odata! - aproape ca-l soma batranica. Ce scoase ala din jiletca?

- Proteza ta dentara! - veni raspunsul cu voce tare.

- Ceee?! - holba ea ochii. Proteza mea? Pe post de cursa de iepuri?

- Ihi! - si, ca sa dea greutate momentului, barbatul se lasa tinereste, ca-n filmele cu detectivi, pe spatarul scaunului. Fix proteza ta!

Dupa ce bau iute din cafea, inca rosie de indignare, ea se apleca peste masa, aproape bagandu-si un san in scrumiera. Suiera:

- De unde-l cunosti tu pe nesimtitul asta?

- Asta ar trebui sa te intreb eu pe tine! Cine e Draganescu?

- Ma, tu esti nebun? Care Draganescu? Nu cunosc pe nimeni!

- Stai sa vezi ce mi-a mai zis... Radea si zicea: "Sa vezi ce-o s-o caute aia prin toata casa, si in paharul de apa de pe noptiera, ha, ha, ha!". Intrebarea mea e urmatoarea: daca nu-l cunosti, de unde stie asta ca tu iti tii proteza la capul patului, in pahar?

Ea, aproape in pragul apople-xiei, ridica tonul:

- Da’ un’ s-o tin, ma, in portofel? Adica tu ma suspectezi pe mine ca te traduc cu unu’ Draganescu, pe care nici tu nu-l cunosti si care iti apare in vis cu proteza mea in buzunarul lui? Hai barbate, zi-o p-asta, manca-ti-as gura ta!... Hai, indrazneste, ca, de nu, iti pun eu farfuria asta in cap sa nu-mi zici tu mie pe nume!

- Da! Ei bine, da! Esti cuplata cu Draganescu! Dra-ga-nes-cu!

Femeia face o miscare brusca, de a-i da cu ceva in cap, cu orice, dar, nu se stie din ce motiv, se razgandeste. Se calmeaza, se uita la ospatarita, care intre timp isi chemase colegii sa asiste si ei la scena, si-i zice:

- Draguto, stii cine e asta? Asta e sotul meu, Fane, zis si "Fane cu frisoane", pentru ca e alcoolic. Deci iti dai seama cu cine am de-a face...

Bau ultima gura de cafea si continua sa-i vorbeasca ospataritei:

- Vrei sa ne scuzi cateva minute? Iesim un pic, la aer sa lamurim ceva si ne intoarcem noi...

"Garcon" dadu din cap amuzata si le facu un semn, tot cu capul, intr-o parte, aratandu-le usa.

- Hai, musiu, sa discutam situatia!... Ca-ti arat eu vanatoare de iepuri!

- Iar eu cred c-o sa-ti mut gura aia la spinare sa nu mai ai nevoie de proteza... care, oricum, e la Draganescu!

Dupa un scurt duel al privirilor se ridicara. Iesira in strada, agitandu-si bratele si vociferand.

In restaurant era acum liniste. Cei doi batranei plecasera deja de 10 minute. Tragand ultimul fum din tigara, "Garcon" se gandi sa iasa dupa ei; incepuse sa i se faca teama sa nu ii gaseasca morti pe amandoi... Dar ce-o nelinistea mai tare era faptul ca nu platisera consumatia al carei pret se ridica la cateva milioane.

Masina galbena rula cu atentie sa nu dea in gropile cascate in asfalt. Afara incepuse sa ploua, dar inauntrul taxiului era cald si mirosea placut. Pe bancheta din spate, doua persoane in varsta se tineau de mana si aveau in ochi acea fericire pe care o vezi numai la tineri, cand intalnesc prima dragoste. Mai aveau putin si ieseau din Bucuresti, iar soferul era multumit ca luase o astfel de pereche la un drum atat de lung, pana la Predeal. "Cred ca in tinerete el a fost profesor, iar ea, doctorita!", isi zise in gand, studiind fizionomiile celor doi in oglinda retrovizoare. "Ce sa mai incolo si-ncoace, dom’le, boierul tot boier ramane si daca-l prinzi in izmene! Se respecta oamenii, la sfarsit de saptamana pleaca din Bucuresti la munte cu taxiul." Dar nu apuca sa-si duca gandurile pana la capat, ca vocea batranului se auzi calma si clara:

- Draga mea, am visat ca eu si cu un tip, pe care in realitate nu-l cunosc, dar in vis eram prieteni - ii ziceam domnu’ Draganescu...