Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Coşmarul de o lună al unui puşcăriaş de 83 de ani, aşa s-ar putea numi perioada de detenţie a lui Neculai Gheban. Bătrănul a fost incarcerat in Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi şi urma să ispăşească o pedeapsă de şase luni de inchisoare. Bolnav, zdruncinat din punct de vedere psihic prin intemniţare, a scăpat doar cu 29 de zile de puşcărie.Â
Coşmarul de o lună al unui puşcăriaş de 83 de ani, aşa s-ar putea numi perioada de detenţie a lui Neculai Gheban. Bătrănul a fost incarcerat in Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi şi urma să ispăşească o pedeapsă de şase luni de inchisoare. Bolnav, zdruncinat din punct de vedere psihic prin intemniţare, a scăpat doar cu 29 de zile de puşcărie. Â
Moşu Neculai a primit cadou libertatea aproape de Sf. Nicolae. E mulţumit că Dumnezeu l-a ocrotit şi n-a murit in inchisoare. Nefericitul jurnal de puşcărie al octogenarului coincide cu vremea incheierii socotelilor cu viaţa. Despre rău-famata lume din inchisoare şi condiţiile proaste de acolo vorbeşte liberul venerabil domn Gheban, recordmanul de vărstă ca persoană aflată in detenţie in ţară şi chiar printre puţinii din lume. A fost condamnat pentru impotrivire la o hotărăre judecătorească de punere in posesie. Recent, Băsescu a semnat actul său de graţiere şi omul a plecat acasă. Ajuns la Coarnele Caprei, localitatea sa de domiciliu, a fost fericit să constate că soţia sa, şi ea grav bolnavă, nu murise intre timp. Şi el s-a aflat la un pas de a trece in lumea drepţilor, avănd in vedere că o bună bucată din perioada de detenţie a petrecut-o cu "vizite" prin spitale, cu pază militarizată, ca pentru deţinuţii periculoşi. In carne şi oase, Neculai Gheban e o mănă de om. Slab, scund, uşor povărnit de atătea decenii de viaţă duse in spate, cel mai periculos octogenar al Penitenciarului de Maximă Siguranţă Iaşi face faţă cu greu certurilor cu soţia. Nu-l loveşti nici cu o floare, atăt e de pirpiriu.
Viaţa după gratii nu i-a fost uşoară. Erau paturi suprapuse, pentru nouă oameni. Erau persoane in penitenciar care aveau insomnii, dar seara după stingere era linişte. Veneau şi plecau prin rotaţie condamnaţii. Fiind in arest, primeau pe rănd sentinţele. La 20:00 venea un locotenent major şi intreba care-i bolnav, care are nevoie de ceva, iar dimineaţa, la 5, suna deşteptarea, o sonerie pe hol. După ce fiecare işi făcea patul, urma inspecţia.
CONSOLARE. Cel mai greu la inchisoare i-a fost aproape de eliberare. Aflase că i se va da drumul şi era grea aşteptarea. "Două ore pe zi, de la 17:00 la 19:00, ieşeam in curte. Stăteai acolo, te plimbai, fumai, se mai fuma şi in dormitor, deşi nu era voie". Acolo era un fel de carantină, după două săptămăni de judecată, deţinuţii primeau pedepsele şi erau mutaţi in celule. Inainte de votul pentru referendum şi europarlamentare, au venit in celulă şi au făcut liste, dar pe Gheban nu l-au trecut, zicănd că va vota acasă. Ceilalţi au spus că votează toţi. La plecare, colegii de celulă i-au zis "iacă, moşule, că mata ai scăpat, dar noi căt mai stăm!". "Le-am urat sănătate şi le-am spus că, din partea mea, i-aş elibera pe toţi. «Să fiţi cuminţi, scăpaţi şi dumneavoastră, nădejdea e la Dumnezeu!»".
Moşu Neculai a primit cadou libertatea aproape de Sf. Nicolae. E mulţumit că Dumnezeu l-a ocrotit şi n-a murit in inchisoare. Nefericitul jurnal de puşcărie al octogenarului coincide cu vremea incheierii socotelilor cu viaţa. Despre rău-famata lume din inchisoare şi condiţiile proaste de acolo vorbeşte liberul venerabil domn Gheban, recordmanul de vărstă ca persoană aflată in detenţie in ţară şi chiar printre puţinii din lume. A fost condamnat pentru impotrivire la o hotărăre judecătorească de punere in posesie. Recent, Băsescu a semnat actul său de graţiere şi omul a plecat acasă. Ajuns la Coarnele Caprei, localitatea sa de domiciliu, a fost fericit să constate că soţia sa, şi ea grav bolnavă, nu murise intre timp. Şi el s-a aflat la un pas de a trece in lumea drepţilor, avănd in vedere că o bună bucată din perioada de detenţie a petrecut-o cu "vizite" prin spitale, cu pază militarizată, ca pentru deţinuţii periculoşi. In carne şi oase, Neculai Gheban e o mănă de om. Slab, scund, uşor povărnit de atătea decenii de viaţă duse in spate, cel mai periculos octogenar al Penitenciarului de Maximă Siguranţă Iaşi face faţă cu greu certurilor cu soţia. Nu-l loveşti nici cu o floare, atăt e de pirpiriu.
Viaţa după gratii nu i-a fost uşoară. Erau paturi suprapuse, pentru nouă oameni. Erau persoane in penitenciar care aveau insomnii, dar seara după stingere era linişte. Veneau şi plecau prin rotaţie condamnaţii. Fiind in arest, primeau pe rănd sentinţele. La 20:00 venea un locotenent major şi intreba care-i bolnav, care are nevoie de ceva, iar dimineaţa, la 5, suna deşteptarea, o sonerie pe hol. După ce fiecare işi făcea patul, urma inspecţia.
CONSOLARE. Cel mai greu la inchisoare i-a fost aproape de eliberare. Aflase că i se va da drumul şi era grea aşteptarea. "Două ore pe zi, de la 17:00 la 19:00, ieşeam in curte. Stăteai acolo, te plimbai, fumai, se mai fuma şi in dormitor, deşi nu era voie". Acolo era un fel de carantină, după două săptămăni de judecată, deţinuţii primeau pedepsele şi erau mutaţi in celule. Inainte de votul pentru referendum şi europarlamentare, au venit in celulă şi au făcut liste, dar pe Gheban nu l-au trecut, zicănd că va vota acasă. Ceilalţi au spus că votează toţi. La plecare, colegii de celulă i-au zis "iacă, moşule, că mata ai scăpat, dar noi căt mai stăm!". "Le-am urat sănătate şi le-am spus că, din partea mea, i-aş elibera pe toţi. «Să fiţi cuminţi, scăpaţi şi dumneavoastră, nădejdea e la Dumnezeu!»".
