Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ma numar printre cei care credeau ca tacerea romanilor din ultimii ani poate sa ne sparga timpanele. Nu mai suportam linistea care se asternea tot mai greu peste democratia noastra originala.
Facea rau pe termen lung acestei natii care-i daduse pe Elisabeta Rizea, Corneliu Coposu sau pe zecile de luptatori in munti pentru libertate. Asa ca participarea mea la protestele din Piata Universitatii a fost un gest firesc. M-am intors la km 0 al democratiei dupa 22 de ani, fiind printre studentii care au fost in Piata Universitatii si in 1990.
Ceea ce se intampla acum in Piata Universitatii este insa un fenomen unic.
Am vorbit cu zeci de oameni in cele cateva zile petrecute printre manifestanti. La inceput, singura lor dorinta era sa plece astia: Basescu, Boc. Spre uimirea mea, oamenii auzisera, intelesesera tot ce s-a-ntamplat in ultimii ani in Romania, pana la cele mai subtile lucruri. Faptul ca pareau surzi nu a insemnat ca nu stiau sau ca au fost pacaliti. Aceasta a fost prima mea surpriza. In primele zile, pe oamenii pe care i-am intalnit la Universitate ii mai vazusem si in alte dati, la teatru, la Ateneu, la opera, in librarii.
Oameni frumosi, care traisera si alte vremuri, doamne mai in etate care-si scosesera palariile de la naftalina, ce aduceau cu ele aerul din perioada interbelica. Treptat, treptat doleantele lor s-au diversificat ca, de altfel, si mediile din care proveneau protestarii.
Am vorbit cu oameni care supravietuiesc cu greu zilei de maine, dar am fost abordata si de persoane care au tinut sa spuna ca nu au probleme financiare, ba dimpotriva. Iesisera sa spuna ca nu suporta sa fie luati de prosti. Dar mai ales sa strige, laolalta cu toti ceilalti, 'Libertate!' Daca nici asta nu-ti da fiori, inseamna ca esti deja un om mort, desi te plimbi in 4X4.
In ultimele zile insa, printre protestatari i-am vazut si oamenii puterii, fie ca sunt postacii portocalii de pe retelele de socializare, fie ca sunt platiti, fie ca sunt cu carnet de partid sau de servicii secrete. Se vad cu ochiul liber si se aud foarte clar. Cum n-au reusit sa opreasca protestul, n-au reusit diversiunea cu bolovanii si masinile incendiate (am mai vazut asta si in 1990), au trecut la practici mai subtile. Ce spun ei in piata stiti deja, pentru ca i-ati auzit pe politicienii de la putere, pe analistii, jurnalistii si intelectualii care le ridica osanale: 'toti sunt la fel, nimeni nu e mai breaz si, daca pleaca ei, cine vine in loc?'
Domnilor portocalii, pot sa va spun ca oamenii v-au inteles jocul. Iar cei pe care acum credeti ca i-ati pacalit se vor trezi la un moment dat.
Spre deosebire de multe voci pe care le-am auzit pe la televizor in aceste zile, pentru mine, protestul (si daca s-ar fi terminat dupa doua zile) ar fi ramas cel mai important semnal din ultimii ani. Daramita acum, dupa 13 zile. Pentru ca miile de oameni care au fost in strada, in toata tara, in aceste 13 zile, ne-au salvat pe termen lung, nu au lasat sa fie afectata fibra acestui neam, chiar daca poate suna patetic si exagerat.
Sa strigi Libertate la 22 de ani de la Revolutie, intr-o tara a Uniunii Europene, spune totul despre ce se intampla acum in Romania.
