Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
RESTRICŢII DIN CATEGORIA: "MAI CATOLICI DECĂT PAPA"
Nici un protest pe perioada Summit-ului în Bucureşti! Măsura o simte Constantin Răuţă, condamnat la moarte de Ceauşescu pentru "trădare", dar aflat încă sub incidenţa sentinţei din 1974, neanulată după Revoluţie. Răuţă n-are dreptul la protest, deşi ar fi vrut să ştie şi Bush cum e cu România şi cu NATO.
MAI CATOLICI DECAT PAPA ● Să nu facem ţara de râs!
Drepţi, nimeni nu mişcă în front, nimeni nu protestează, trec coloanele oficiale! Cam aşa s-ar rezuma pregătirile de la Bucureşti pentru summit-ul NATO. O simte pe pielea lui un foarte serios cetăţean american actualmente, dar român. Constantin Răuţă, condamnat la moarte în România, vrea să protesteze în timpul summit-ului, pentru că statul nostru nu-i anulează condamnarea, deşi au trecut 18 ani de la Revoluţie.
Numele lui Constantin Răuţă figurează în galeria aşa-zişilor "trădători de ţară”, condamnaţi la moarte de regimul Ceauşescu, pentru faptul că au colaborat cu un stat NATO, trădând, astfel, regimul socialist din ţara lor de origine. Jurnalul Naţional a lansat, de altfel, în 2005, o campanie pe tema reabilitării tuturor "trădătorilor” regimului Ceauşescu, găzduind, în paginile sale, articole ample despre situaţia acestora şi militând pentru reabilitarea lor. La momentul respectiv, cazul Răuţă a fost evocat, cu atât mai mult cu cât el fusese citat într-un amplu interviu publicat de noi, inclusiv de celebrul "defector” Ion Mihai Pacepa, care cunoaşte foarte bine situaţia lui Răuţă. De altfel, în 1973, generalul Pacepa l-a inclus în echipa DIE care trebuia să pregătească vizita oficială a lui Nicolae Ceauşescu la Washington.
ISTORIA FUGII. La sfârşitul lui 1969, Constantin Răuţă a câştigat prin concurs o bursă UNESCO în Italia şi Franţa, dar nu a primit paşaportul până nu a acceptat, la cererea fratelui fostului dictator, Andruţa Ceauşescu, să lucreze ca inginer pentru DIE (Direcţia de Informaţii Externe) şi să fie instruit pentru spionaj tehnic împotriva ţărilor NATO. Din care, în anul de graţie 2008, România este nu numai membru cu drepturi depline, ci şi organizator al celui mai important summit din istoria organizaţiei.
În 1973, când Pacepa, fost director adjunct al DIE, l-a trimis în SUA în misiune, Răuţă a luat decizia de a nu se mai întoarce nici în DIE, nici în România. Şi a cerut azil politic în SUA. Şi aşa s-a ajuns la "trădare”. Şi la condamnarea sa la moarte.
DEMERSURI. Constantin Răuţă doreşte să-şi recapete cetăţenia română. Pentru a-şi recăpăta cetăţenia, are nevoie de un "dosar curat”. Numai că nu-l are, căci condamnarea sa la moarte nu a fost anulată nici la 18 ani de la Revoluţia din România, care a instaurat democraţia în această ţară şi care a adus la putere oameni politici care au susţinut necondiţionat aderarea ţării la NATO.
În Statele Unite fiind, Constantin Răuţă la dus o intensă activitate în sprijinul respectării drepturilor omului în România, organizând sau participând la numeroase proteste la adresa regimului comunist de aici, proteste organizate în faţa Casei Albe şi a Ambasadei României la Washington, depunând mărturie la audierile din Congresul SUA împotriva regimului Ceauşescu şi dând interviuri în presa americană despre nerespectarea drepturilor omului în România. Numele său a fost deseori pomenit la Vocea Americii şi Europa liberă.
CONDAMNAREA. Cu ocazia primei vizite la Washington a preşedintelui Băsescu, în martie 2005, Constantin Răuţă a participat la conferinţa preşedintelui, de la Council on Foreign Relations, ocazie cu care l-a întrebat pe preşedinte când va declanşa procesul comunismului. O întrebare pe care am continuat-o eu însămi, referindu-mă la "trădătorii” regimului Ceauşescu şi la reabilitarea lor. Dacă despre condamnarea comunismului preşedintele a răspuns că o va face, despre reabilitare nu pot spune că am primit un răspuns lămuritor. Ceea ce se şi vede acum, prin cazul nerezolvat al lui Constantin Răuţă. Şi, ca probă a faptului că acea condamnare la moarte nu a fost anulată, există cazierul pe care Răuţă l-a scos în octombrie 2007, pentru a-l depune la dosarul pentru redobândirea cetăţeniei române, şi în care scrie negru pe alb:”Condamnat la moarte şi confiscarea totală a averii pentru înaltă trădare+2x7 ani de închisoare pentru refuzul înapoierii în ţară şi dezertare”. Cu precizarea, în acelaşi document, că "potrivit art. 9/1974 graţiază pedeapsa de 7 ani de închisoare cu 1/6; s-a dispus degradarea militară conform art.29k C.P.P 253 Cod Penal, art.332/1 Cod Penal, prin sentinţa penală numărul 133/02.09.1974 dosar nr. 450/1974 a Tribunalului Militar Bucureşti”.
CITAT DE "RAPORTUL TISMANEANU”. Numele lui Constantin Răuţă figurează în "Raportul final al Comisiei prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România”, alături de altele, ale unor persoane pe care regimul comunist din România le-a considerat vinovate de trădare. Cu toate acestea, condamnarea sa nu a fost anulată. Şi de aici toată tărăşenia.
Constantin Răuţă vrea să protesteze pentru că România nu-i anulează condamnarea şi, deci, nu poate solicita redobândirea cetăţeniei. În acest scop s-a adresat Primăriei Capitalei. Joi, la 27 martie, s-a prezentat la poartă, ca orice cetăţean. American. Căci numai unui cetăţean american netrăitor pe meleaguri româneşti de ceva vreme îi putea trece prin minte că i se va aproba o solicitare de drept de protest în timpul summitului NATO. Doreşte să protesteze paşnic, între orele 10 şi 18, în perioada 2-4 aprilie, la gura de metrou de la Piaţa Victoriei, prin afişarea unor înscrisuri în care să-şi prezinte situaţia de condamnat la moarte în România. Vrea doar să fie vizibil. Eventual, să-l vada preşedintele ţării sale de adopţie, George W. Bush. Aşa cum se poate protesta oriunde în lume, când e câte un eveniment de acest gen.
PE LOC REPAUS! De la început i s-a tăiat elanul, pentru că de la poartă i s-a spus că n-o să primească aprobare. Este zonă de maximă securitate, nimic nu poate tulbura liniştea coloanelor oficiale. Dar omul nostru, obişnuit cu protestele de proporţii de prin lume, ca şi cu cele de la Washington, în "ţarcuri” şi cu aprobare de la Primărie, nu s-a lăsat impresionat. Nu poate crede că aici nu se poate, iar la alţii da. Şi a încercat o audienţă la primarul Adriean Videanu. I s-a spus că este ocupat. Era într-o întâlnire cu primarul Chişinăului. A solicitat să-şi înregistreze cererea de aprobare a protestului. A căpătat un număr la Registratură şi promisiunea că va primi şi un răspuns. Între timp, că tot se deplasase la Primărie şi încerca să obţină un accept, a propus un alt loc: în faţa hotelului Intercontinental. "Vă vede presa internaţională”, i s-a răspuns. "Oh, da, chiar asta vreau!”, a spus omul, decis să-şi ducă demersul la capăt. "Facem ţara de râs”, a fost argumentul suprem în dezarmarea protestatarului Răuţă.
De joi aşteaptă un răspuns. La numărul de telefon al Primăriei şi la interiorul la care a fost rugat să sune nu i-a răspuns nimeni. Nici vineri, nici luni nu l-a contactat nimeni, pentru a-i da un răspuns. De altfel, la Registratură, în documentul eliberat pentru a dovedi că a formulat solicitarea, la "termen” (probabil de rezolvare a cazului) scrie clar:”26.04.2008”. Mai e o lună, o nimica toată!
Drepţi, nimeni nu mişcă în front, nimeni nu protestează, trec coloanele oficiale! Cam aşa s-ar rezuma pregătirile de la Bucureşti pentru summit-ul NATO. O simte pe pielea lui un foarte serios cetăţean american actualmente, dar român. Constantin Răuţă, condamnat la moarte în România, vrea să protesteze în timpul summit-ului, pentru că statul nostru nu-i anulează condamnarea, deşi au trecut 18 ani de la Revoluţie.
Numele lui Constantin Răuţă figurează în galeria aşa-zişilor "trădători de ţară”, condamnaţi la moarte de regimul Ceauşescu, pentru faptul că au colaborat cu un stat NATO, trădând, astfel, regimul socialist din ţara lor de origine. Jurnalul Naţional a lansat, de altfel, în 2005, o campanie pe tema reabilitării tuturor "trădătorilor” regimului Ceauşescu, găzduind, în paginile sale, articole ample despre situaţia acestora şi militând pentru reabilitarea lor. La momentul respectiv, cazul Răuţă a fost evocat, cu atât mai mult cu cât el fusese citat într-un amplu interviu publicat de noi, inclusiv de celebrul "defector” Ion Mihai Pacepa, care cunoaşte foarte bine situaţia lui Răuţă. De altfel, în 1973, generalul Pacepa l-a inclus în echipa DIE care trebuia să pregătească vizita oficială a lui Nicolae Ceauşescu la Washington.
ISTORIA FUGII. La sfârşitul lui 1969, Constantin Răuţă a câştigat prin concurs o bursă UNESCO în Italia şi Franţa, dar nu a primit paşaportul până nu a acceptat, la cererea fratelui fostului dictator, Andruţa Ceauşescu, să lucreze ca inginer pentru DIE (Direcţia de Informaţii Externe) şi să fie instruit pentru spionaj tehnic împotriva ţărilor NATO. Din care, în anul de graţie 2008, România este nu numai membru cu drepturi depline, ci şi organizator al celui mai important summit din istoria organizaţiei.
În 1973, când Pacepa, fost director adjunct al DIE, l-a trimis în SUA în misiune, Răuţă a luat decizia de a nu se mai întoarce nici în DIE, nici în România. Şi a cerut azil politic în SUA. Şi aşa s-a ajuns la "trădare”. Şi la condamnarea sa la moarte.
DEMERSURI. Constantin Răuţă doreşte să-şi recapete cetăţenia română. Pentru a-şi recăpăta cetăţenia, are nevoie de un "dosar curat”. Numai că nu-l are, căci condamnarea sa la moarte nu a fost anulată nici la 18 ani de la Revoluţia din România, care a instaurat democraţia în această ţară şi care a adus la putere oameni politici care au susţinut necondiţionat aderarea ţării la NATO.
În Statele Unite fiind, Constantin Răuţă la dus o intensă activitate în sprijinul respectării drepturilor omului în România, organizând sau participând la numeroase proteste la adresa regimului comunist de aici, proteste organizate în faţa Casei Albe şi a Ambasadei României la Washington, depunând mărturie la audierile din Congresul SUA împotriva regimului Ceauşescu şi dând interviuri în presa americană despre nerespectarea drepturilor omului în România. Numele său a fost deseori pomenit la Vocea Americii şi Europa liberă.
CONDAMNAREA. Cu ocazia primei vizite la Washington a preşedintelui Băsescu, în martie 2005, Constantin Răuţă a participat la conferinţa preşedintelui, de la Council on Foreign Relations, ocazie cu care l-a întrebat pe preşedinte când va declanşa procesul comunismului. O întrebare pe care am continuat-o eu însămi, referindu-mă la "trădătorii” regimului Ceauşescu şi la reabilitarea lor. Dacă despre condamnarea comunismului preşedintele a răspuns că o va face, despre reabilitare nu pot spune că am primit un răspuns lămuritor. Ceea ce se şi vede acum, prin cazul nerezolvat al lui Constantin Răuţă. Şi, ca probă a faptului că acea condamnare la moarte nu a fost anulată, există cazierul pe care Răuţă l-a scos în octombrie 2007, pentru a-l depune la dosarul pentru redobândirea cetăţeniei române, şi în care scrie negru pe alb:”Condamnat la moarte şi confiscarea totală a averii pentru înaltă trădare+2x7 ani de închisoare pentru refuzul înapoierii în ţară şi dezertare”. Cu precizarea, în acelaşi document, că "potrivit art. 9/1974 graţiază pedeapsa de 7 ani de închisoare cu 1/6; s-a dispus degradarea militară conform art.29k C.P.P 253 Cod Penal, art.332/1 Cod Penal, prin sentinţa penală numărul 133/02.09.1974 dosar nr. 450/1974 a Tribunalului Militar Bucureşti”.
CITAT DE "RAPORTUL TISMANEANU”. Numele lui Constantin Răuţă figurează în "Raportul final al Comisiei prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România”, alături de altele, ale unor persoane pe care regimul comunist din România le-a considerat vinovate de trădare. Cu toate acestea, condamnarea sa nu a fost anulată. Şi de aici toată tărăşenia.
Constantin Răuţă vrea să protesteze pentru că România nu-i anulează condamnarea şi, deci, nu poate solicita redobândirea cetăţeniei. În acest scop s-a adresat Primăriei Capitalei. Joi, la 27 martie, s-a prezentat la poartă, ca orice cetăţean. American. Căci numai unui cetăţean american netrăitor pe meleaguri româneşti de ceva vreme îi putea trece prin minte că i se va aproba o solicitare de drept de protest în timpul summitului NATO. Doreşte să protesteze paşnic, între orele 10 şi 18, în perioada 2-4 aprilie, la gura de metrou de la Piaţa Victoriei, prin afişarea unor înscrisuri în care să-şi prezinte situaţia de condamnat la moarte în România. Vrea doar să fie vizibil. Eventual, să-l vada preşedintele ţării sale de adopţie, George W. Bush. Aşa cum se poate protesta oriunde în lume, când e câte un eveniment de acest gen.
PE LOC REPAUS! De la început i s-a tăiat elanul, pentru că de la poartă i s-a spus că n-o să primească aprobare. Este zonă de maximă securitate, nimic nu poate tulbura liniştea coloanelor oficiale. Dar omul nostru, obişnuit cu protestele de proporţii de prin lume, ca şi cu cele de la Washington, în "ţarcuri” şi cu aprobare de la Primărie, nu s-a lăsat impresionat. Nu poate crede că aici nu se poate, iar la alţii da. Şi a încercat o audienţă la primarul Adriean Videanu. I s-a spus că este ocupat. Era într-o întâlnire cu primarul Chişinăului. A solicitat să-şi înregistreze cererea de aprobare a protestului. A căpătat un număr la Registratură şi promisiunea că va primi şi un răspuns. Între timp, că tot se deplasase la Primărie şi încerca să obţină un accept, a propus un alt loc: în faţa hotelului Intercontinental. "Vă vede presa internaţională”, i s-a răspuns. "Oh, da, chiar asta vreau!”, a spus omul, decis să-şi ducă demersul la capăt. "Facem ţara de râs”, a fost argumentul suprem în dezarmarea protestatarului Răuţă.
De joi aşteaptă un răspuns. La numărul de telefon al Primăriei şi la interiorul la care a fost rugat să sune nu i-a răspuns nimeni. Nici vineri, nici luni nu l-a contactat nimeni, pentru a-i da un răspuns. De altfel, la Registratură, în documentul eliberat pentru a dovedi că a formulat solicitarea, la "termen” (probabil de rezolvare a cazului) scrie clar:”26.04.2008”. Mai e o lună, o nimica toată!
Un cercetător de renume
După primirea azilului politic şi a dreptului de muncă în Statele Unite, Constantin Răuţă a fost angajat la cel mai mare centru de cercetări NASA, "Goddard Space Flight Center” din Maryland, o suburbie a Washingtonului. Din 1999 până în prezent lucrează la diverse proiecte legate de apărarea SUA. Condamnarea sa la moarte stă expusă pe unul dintre pereţii casei sale din America, vis-a-vis de Marele Sigiliu al Statelor Unite primit de la congressmanul Jack Kemp.
Manifestaţii restricţionate
Solicitând lămuriri de la Primăria Capitalei, am aflat că în perioada 30.03.2008-05.04.2008, "în zonele Pieţei Constituţiei, Parcului Izvor şi acelea adiacente traseelor de deplasare a coloanelor oficiale şi a obiectivelor cuprinse în programul summit-ului din Bucureşti, se interzice organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice”. Restricţiile au fost introduse conform solicitărilor din adresa nr.169682 din 08.02.2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
