Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ouăle „muncite”, pe care femeile din mai multe zone ale țării le pregătesc pentru Paște și astăzi, după o tradiție care amintește de obiceiuri precreștine, reprezintă, simultan, rememorarea jertfei, reînvierea naturii și previziunea unui an mai bun, într-o lume nouă. În tradiția populară românească, ouăle de Paște simbolizează regenerarea prin purificare. Încondeierea se face ritualic, doar de către femei, iar fiecare linie și fiecare culoare are propria simbolistică.
Încondeierea ouălor de Paște este o tradiție straveche, iar acest lucru este atestat prin faptul că practica se regăsește în mai multe zone din centrul și estul Europei, nu doar în România. În zonele unde tradiția încondeierii nu există, ouăle se vopsesc, tot ritualic, în Joia Mare (Joia Neagră), sau în Vinerea Mare (Vinerea Seacă). Tehnica incondeierii, dar și vopsirea ouălor de Paște urmează un ritual bine stabilit. Pregătirea oualor încondeiate începe de pe la mijlocul Postului Mare. Coaja se spală cu grijă, apoi se șterge cu oțet, pentru degresare. Este nevoie de degresare, pentru ca vopseaua să rămână uniform pe toată suprafața. Apoi ouăle se fierb la foc domol, urmând introducerea lor în baia de vopsea. Astfel, pe suprafața oului va rămâne desenul.
Tehnica liniilor trase cu tișița
Tehnica încomdeierii presupune trasarea unor linii peste o vopsea de fond, în diverse culori, sau trasarea lor cu ceară de albine topită, după care oul se scufundă succesiv în băi de culoare. La sfârșit, după „scriere” și „îmbăiere”, oul se încălzește ușor și se îndepărtează straturile de ceară, cu ajutorul unei cârpe încălzite. „Instrumentul cu care se trag liniile se numește tișiță. Se folosesc de obicei ouă de găină și de rață. Trebuie să fie proaspete, mari și albe, cu coajă groasă și netedă, fără defecte și cu o formă arminoasă. Încondeierea se face pe oul fiert, în tradiție, dar astăzi, foarte mulți fac încondeierea pe oul golit, care este doar decorativ. Se folosește ceară curată de albine. Oul alb se decorează cu ceară pe porțiunile care urmează să rămână albe. Se scufundă oul mai întâi în culoare galbenă, apoi în culoarea roșie, apoi în următoarele culori, de la cele mai deschise, până la cele mai închise. Noi, în mod tradițional, folosim ouă proaspete, fierte, care se mănâncă la masa de Paște”, a explicat, pentru Jurnalul, bucovineanca Ileana Hoțopilă, care de o viață întreagă încondeiează ouă, după tehnici învățate de la înaintașe. „Eu am 57 de ani și lucrez de la zece ani. Am învățat de la mătușa mea, ea a învățat de la mama ei. Eu i-am învățat pe toți cei 14 copii ai mei, de când aveau șapte ani, dar ei sunt plecați în străinătate, la muncă. Eu asta fac, e activitatea principală, pe lângă ceea ce am în gospodărie. Două-trei ore se lucrează la un ou mic. La unul mare, de struț, ca să fie muncit ca lumea, cam cinci zile se lucrează”, spune Ileana Hoțopilă.
Desenul specific zonei Putna
Culorile tradiționale folosite la încondeierea ouălor sunt roșu, galben, negru și alb. Încondeierea se face cu ajutorul unei unelte tradiționale, cu vârf de alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc, iar scufundarea succesivă în băile de vopsea se face de la culoarea cea mai deschisă, la cea mai închisă, după ce s-au desenat motivele cu ceară, tot succesiv. După ce se îndepărtează ceara, oul se unge cu ulei sau cu grăsime, pentru a-i da strălucire. „La noi, culorile tradiționale sunt alb, galben, maro și negru. Am început să facem și pe verde, mai târziu, apoi și pe albastru, dar cele tradiționale sunt pe roșu. Noi pictăm cu motive din zona de munte, cu căprioare, pădure, brazi”, explică doamna Ileana. Fiecare culoare corespunde unor simboluri creștine și precreștine, mai precis reinterpretării tuturor elementelor precreștine, în procesul de asimilare a noii religii, care s-a produs cu aproape două milenii în urmă. „Ouăle sunt încondeiate, „scrise”, „închistrite” sau „muncite”. Cel mai frecvent conțin negru, simbol al eternității, ce exprimă durerea pricinuită de răstignirea lui Isus. Roșu este simbolul sângelui, al vieții și al focului, purificator. Galbenul este simbolul luminii și tinereții. Verde este simbolul reînnoirii naturii, al speranței. Albastru este simbolul sănătății, al vitalității, al victoriei creștinismului, iar maro este simbolul pământului roditor. Toate acestea sunt specifice localității de unde provin, la 40 de kilometri mai sus de Putna, în comuna Ulma, județul Suceava”, mai spune Ileana Hoțopilă, care a simțit nevoia să se și documenteze, pentru a le putea explica tuturor curioșilor istoria ouălor încondeiate, asemenea unui etnolog. Foarte mult a ajutat-o și colaborarea cu unele asociații sau instituții care promovează tradițiile, nu doar cu vorbe, ci mai ales cu asigurarea unei piețe de desfacere pentru artefactele care păstrează autenticitatea unei tradiții milenare.
Obținerea vopselurilor tradiționale
În unele zone ale țării se crede că ouăle încondeiate protejază animalele din gospodărie pentru tot restul anului. Motivele ornamentale sunt diferite de la o zonă la alta. În privința culorilor, albul este simbolul purității, roșul semnifică viața (culoarea sângelui), negrul, ca și roșul, reprezintă fertilitatea, iar galbenul reprezintă soarele și bogăția (aurul). Alte culori pot fi albastrul, culoarea cerului și a apei, sau verdele, simbol al vegetației. În trecut, ouăle se vopseau în culori vegetale, preparate după rețete străvechi. Vopselurile tradiționale au la bază o mare varietate de procedee și tehnici ale căror secrete au fost transmise până astăzi. Roșul se obținea din coajă de măr dulce, frunze și flori de mar dulce, flori de sovarf, coajă de măceș sau alte surse vegetale. Albastrul se obținea din flori de viorele, galbenul din coji de ceapă, coajă de lemn pădureț sau coajă de lemnul câinelui. Verdele se putea obține din frunze de nuc sau floarea-soarelui, iar negrul, din coaja verde a nucilor.
Cele mai raspandite motive geometrice folosite la încondeierea – sau închistrirea – ouălor simbolizează episoade din viața gospodăriei, a familiei sau a comunității, în relația cu mai multe etape ale anului solar, agricol, dar întregul este, în cele din urmă, simbolul eternității. Motivele desenate au denumiri dintre cele mai ciudate, în tradiția din Moldova, de exemplu: crucea Paștelui, floarea Paștelui, cărarea ciobanului sau cărarea rătăcită, brâul și desagii popii, brăduțul, frunza de stejar, albina, peștele, coarnele berbecului, cârja ciobanului, steaua ciobanului, inelul ciobanului, fluierul ciobanului, „patruzeci de clinișori”, vârtelnița, creasta cocoșului, broasca, fierul plugului, ulița satului, grebla sau sapa.
Linia dreaptă verticală simbolizează viața, iar linia dreaptă orizontală, moartea. Linia dublă dreaptă simbolizează eternitatea, dreptunghiurile simbolizează cunoașterea, iar linia ușor ondulată, curgerea apei și purificarea. Spirala este simbolul timpului și al eternității, iar spirala dublă trasează legătura între viață și moarte.
Simbolistica desenelor regăsite pe ouăle încondeiate sau închistrite este comună cu cea regăsită pe uneltele decorate, pe costumele populare sau chiar în ornamentele arhitecturii tradiționale, de la simbolurile geometrice, la cele vegetale, animale, antropomorfe și religioase.
