Expertul în biodiversitate Atena Groza, fost consilier personal al
miniştrilor Sulfina Barbu şi Attila Korodi, continuă dezvăluirile
despre felul în care este aplicat în România Programul Operaţional
Sectorial (POS) – Mediu.
Expertul în biodiversitate Atena Groza, fost consilier personal al
miniştrilor Sulfina Barbu şi Attila Korodi, continuă dezvăluirile
despre felul în care este aplicat în România Programul Operaţional
Sectorial (POS) – Mediu.
-
Care sunt rezultatele primei sesiuni de proiecte pentru protecţia naturii?
Nule. Deşi în prima sesiune ce a fost lansată acum un an au fost
primite 48 de proiecte, autoritatea de management nu a catadicsit să
finanţeze decât câteva proiecte mici, fără prea mare impact, deci cu
contribuţie aproape zero la îndeplinirea indicatorilor de program. Ceea
ce este total atipic pentru gestionarea fondurilor este modul de
selecţie al proiectelor. Deşi 26 de proiecte au fost considerate
eligibile întrunind punctajul minim pentru calificare, iar suma
totală de aproximativ 12 milioane de euro a acestora era sub cele peste
20 de milioane de euro alocate pentru 2008, procesul de revizuire a
condus nu la clarificarea unor aspecte, ci a fost motiv de etalare a
unei prostii, ca să nu spun mai mult, ce întrece orice imaginaţie. De
la contestarea expertizei în domeniu a unei agenţii teritoriale pentru
protecţia mediului până la solicitarea de dovezi că un biolog ştie să
se uite la microscop. Numai dacă vezi lista de proiecte propuse pentru
aprobare îţi sare în ochi faptul că din regiunea cu rata cea mai mare
de absorbţie a fondurilor nici un
proiect nu a fost selectat. Prea
multe disfuncţionalităţi aparent fără legătură. Iar numărul mare de
personal ce se ocupă de gestionarea acestor fonduri şi nivelul de
salarizare al acestora nu trebuie să îngăduie nici prostie, nici
sprijinirea intereselor personale sau de grup.
- Am înţeles că a apărut un nou ghid pentru următoarea sesiune. E de bine?
Nu. E de mai rău. Un ghid de finanţare bine construit are proceduri
clare şi dacă nu se bazează pe un fundament strategic riguros, măcar
are o logică minimă care îl face aplicabil. În cel pentru protecţia
naturii totul este confuz şi incert. De la limbajul folosit, nespecific
pentru orice specializare ai avea, nici română, nici engleză, până la
cele mai bizare solicitări, cum ar fi actul constitutiv al
instituţiilor publice sau includerea unui plan de management în sistem
GIS. Procedura de selecţie este neschimbată. Activităţile eligibile
sunt confuze. Toate. Dacă luăm la întâmplare, să zicem, activităţile
pentru menţinerea şi îmbunătăţirea stării de conservare favorabilă a
habitatelor naturale şi a speciilor din ariile naturale protejate. Deşi
ar trebui să se finanţeze prioritar acţiunile de conservare, aceastea
sunt inexistente în explicaţii. În schimb, sunt foarte detaliate cele
privind reconstrucţia ecologică sau reintroducerea speciilor, inclusiv
în afara ariilor protejate, acţiuni ce se finanţează în mod normal în
cazuri excepţionale. Şi numai atunci când e vorba de specii şi habitate
periclitate la nivel global, aceste măsuri fiind ultima încercare de
salvare de la dispariţie. Oricum, aceste finanţări se fac în măsura în
care există un excedent de la fondurile alocate conservării. O altă
aparent ciudăţenie nou introdusă este şi posibilitatea finanţării
"coridoarelor de dispersie a animalelor – tuneluri/podeţe de trecere pe
sub autostrăzi, pasaje de trecere...". Dacă am lua în calcul câte
drumuri au nevoie de astfel de lucrări, ar însemna să redirecţionăm
toţi banii de la "Natură" pe poduri şi ecoducte mascate de gropi. Să
fie o scăpare a coordonatorilor de program acest transfer spre
transporturi? Sau o alternativă la portofoliu, în cazul eşecului?
Ordinul privind cheltuielile eligibile întrece însă orice urmă de bun
simţ. Dacă sunt exagerat de detaliate cheltuielile tipice lucrărilor de
investiţii – inclusiv probe tehnologice care nu se întâmplă în astfel
de proiecte – cheltuielile specifice sunt extrem de sumar detaliate, la
un moment dat apărând chiar un "etc." ce te duce cu gândul la orice. Un
alt paradox este cel legat de costurile de personal. Sunt neelegibile.
La fel şi costurile de deplasare. Ca şi când conservarea se face cu
voluntari, în birou cu jderii la o cafea.
- E posibil totuşi un final fericit?
Depinde pentru cine. În condiţiile actuale, pentru natură în nici un
caz. Vorbim de 18% din teritoriul naţional! Management fără buget şi
fără oameni?!
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
