Doliu în fotbalul românesc. Ilie Balaci a murit duminică de dimineaţă

A murit Ilie Balaci a murit duminică de  dimineaţă, la Craiova.

''Într-o zi mohorâtă de toamnă, Ilie Balaci a plecat să joace în echipa îngerilor. Dumnezeu să îl odihnească! Nu te vom uita niciodată, Ilie Balaci!'', se arată în mesajul postat în reţeaua de socializare.

Fostul internaţional Ilie Balaci a decedat la vârsta de 62 de ani, a anunţat, duminică, fostul său coechipier, Sortin Cârţu.

Ilie Balaci a suferit un stop cardiorespirator duminică dimineaţă, la casa lui din Craiova.  A fost transportat la spital, unde medicii nu au mai putut să îl salveze.

A fost unul dintre cei mai buni fotbalisti romani din toate timpurile, fost lider al echipei de poveste Craiova Maxima, antrenorul roman cu cele mai multe trofee castigate in Asia si Africa.

Citește și Debutul Marelui Blond

”Mi-am facut treaba, iar prin meseria asta nu am incercat niciodata sa ajung cel mai mare”
S-a nascut pentru fotbal. A început sportul la 7 ani şi jumătate cu Piţurcă, cu fraţii Bondici, Călin, Roşca, prietenii sai din cartier. ”Eram cu toţii la aceeaşi şcoală. La acel moment, pasiunea tuturor băieţilor era fotbalul, pentru că altceva nu prea aveam ce face. 

Nu existau computere, internet, nu exista aproape nimic. Din ziua în care am mers la club, la Universitatea Craiova, la centrul de copii şi juniori, şi până în ziua în care m-am lăsat de fotbal, nu am lipsit niciodată de la antrenamente. Din păcate am avut accidentări nenumărate, dar şi atunci eram prezent la antrenamente. Nu mi-a plăcut niciodată să pierd. Satisfacţiile pe care mi le-a adus fotbalul sunt nenumărate. 

Aş aminti două dintre ele: atunci când eram copil, la 17 ani, i-am cunoscut pe cei din echipa naţională. M-am întâlnit cu toţi cei care au jucat la Mondialul din '70, pe care eu îl vedeam ca pe o minune. Nu aveam decât un singur televizor, şi acela era alb-negru. Cea de-a doua a fost când am împlinit 18 ani şi am câştigat titlul cu Universitatea Craiova. Dacă ar fi să mă întorc în timp, nu aş mai juca decât câteva meciuri... pentru că nu aş mai purta aceleaşi culori, ci pe cele ale unei echipe din străinătate! 

Cu toate astea, aş repeta meciul cu Benfica şi mi-aş dori să nu-l mai joc pe cel de la Baia-Mare”, ne povestea “Minunea Blonda” 

Este un om care a reusit tot timpul sa o ia de la capat. „A fi antrenor in zona in care lucrez eu nu inseamna foarte mult pentru oamenii de fotbal din Romania, cel putin, asa gandesc ei. Din acest motiv nu pot vorbi despre cariera. Mi-am facut treaba, iar prin meseria asta nu am incercat niciodata sa ajung cel mai mare, cel mai tare sau cine stie la ce echipa. Am considerat-o ca pe oricare alta meserie. Generatiile care vin vor sti despre mine exact ceea ce le veti oferi dumneavoastra (presa). Asa ca, in functie de moderator, tinerii vor sti lucruri mai bune sau mai putin bune despre mine. Un singur lucru este important, faptul ca am ramas in istoria fotbalului romanesc, si asta nu-i de ici, de colo. La viata mea am dat ceva interviuri, dar niciodata nu m-am gandit ce ar fi trebuit sa fiu intrebat sau ce mi-ar fi placut. Sigur ca au fost multe suparari, pentru ca s-au scris vrute si nevrute fara ca eu sa fiu macar intrebat. Imi doresc sa traiesc cat mai mult, sa-mi vad nepotii aducandu-mi alti nepoti si toti cei care ma inconjoara sa fie alaturi de mine, asa cum au fost si pana acum.
Din pacate, timpul a trecut al dracului de repede, dar nu am de ce sa ma plang; sunt multumit si fericit de tot ceea ce am realizat in viata mea, si pe plan profesional, si pe plan familial, sunt un sot fericit, un tata fericit, un bunic fericit.”