Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Instanţa supremă a respins la 21 aprilie 2011, ca nefondată, plângerea prin care cetăţeanul american de origine rusă Vadim Don Benyatov cerea magistraţilor să i se schimbe temeiul juridic în baza căruia a fost scos de sub urmărire penală”, ne-a declarat ieri un reprezentant al Biroului de presă al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ). Instanţa menţine rezoluţia nr. 30/D/P/2007 din 28 ianuarie 2010 emisă de Parchetul instanţei supreme – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism (DIICOT), prin care a fost închis cazul ALRO. Totodată, instanţa supremă l-a obligat pe Benyatov să plătească 100 de lei cheltuieli judiciare către stat. Verdictul este definitiv, întrucât după intrarea în vigoare a „Legii micii reforme” pentru soluţiile date de instanţă acestor plângeri a fost îndepărtată calea de atac – recursul.
Dosarul ALRO a fost constituit de fostul procuror Ciprian Nastasiu, în prezent avocat, prin disjungere din celebrul dosar al privatizărilor strategice, în care Vadim Don Benyatov este judecat pentru implicare în privatizarea unor firme strategice româneşti. Potrivit datelor de la dosar, Grupul Marco, deţinătorul fabricii ALRO, era acuzat că a reuşit să-şi creeze o reţea de sprijin atât la Administraţia Prezidenţială, cât şi la Parlament, care să susţină interese ruseşti din domeniul energiei. Elena Udrea (foto), consilier prezidenţial la acea vreme, a fost acuzată că a intervenit la Preşedinţie în favoarea grupului ALRO. În dosarul ALRO, Vadim Don Benyatov a fost pus sub acuzare pentru „iniţere şi constituire a unui grup infracţional organizat” şi „tentativă la subminarea economiei naţionale”.
Ancheta a vizat „preocuparea” lui Vitaly Maschitskiy, preşedintele Grupului Marco, Valery Krasnov, vicepreşedintele Grupului Marco, şi Marian Năstase, preşedintele Grupului Marco pentru România, faţă de contracte de furnizare a energiei pe termen lung, respectiv pe 12-15 ani, în scopul de a obţine un preţ predictibil al energiei electrice, în condiţiile în care acest preţ reprezintă 35% din costurile aluminiului produs de SC ALRO SA. Procurorul de caz Ciprian Nastasiu a cerut interceptarea convorbirilor lui Theodor Stolojan, Dan Voiculescu, Attila Verestoy, Bogdan Chirieac, Elena Udrea, Doru Cocoş, Marian Daniel Năstase, Dan Victor Alessandru şi Theodor Minodor Chirică. Interceptările au fost făcute din iulie până în septembrie 2007.
Primele informaţii despre aceste interceptări au apărut în plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, când Ciprian Nastasiu prin cartea „Prădarea României”, scoasă în coautorat cu publicistul Victor Gaetan şi publicată în ediţie limitată la data de 16 noiembrie 2009, dezvăluia faptul că instanţa supremă, la cererea colegului procuror Doru Cristescu, a autorizat interceptarea comunicaţiilor, inclusiv a telefoanelor, transmisiilor fax, SMS-urilor şi e-mail-rilor lui Theodor Stolojan, Attila Verestoy, Bogdan Chirieac, Elena Udrea, Doru Cocoş, precum şi monitorizarea audio/video a „cercului relaţional” al lui Vitaly Maschitskiy (magnat rus/israelian despre care susţine că ar controla Marco Group), Vadim Benyatov şi Valery Krasnov. Cazul a fost închis de DIICOT în ianuarie 2010, însă Benyatov a contestat soluţia prin care a fost scos de sub urmărire penală, nefiind de acord cu temeiul juridic invocat de procurori pentru acest verdict. O dată cu depunerea plângerii la instanţă, dosarul a devenit public, astfel că au ieşit la iveală inclusiv stenograme ale acestor interceptări.
