Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru creştini, Pogorârea Sfântului Duh este sărbătoarea cea mai importantă după Paşti. Evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt asupra Sfinţilor Apostoli s-a petrecut la 50 de zile după Învierea Domnului, eveniment relatat în Faptele Apostolilor (II, 1-4).
Duminica cea Mare, cum mai este numită sărbătoarea, este totodată şi momentul în care s-a întemeiat Biserica, deoarece în această zi, Sfântul Petru a vorbit mulţimii cu multă însufleţire şi s-au convertit atunci la creştinism în jur de 3.000 de oameni. Ei au format la Ierusalim prima comunitate creştină.
ÎMPODOBIRE. În vechime, în timpul privegherii din ajunul sărbătorii, se făcea botezul catehumenilor. Din respect, creştinii nu mergeau la spectacole de teatru, circ sau întreceri sportive, trăiau cât mai curat în acele 50 de zile de la Paşti la Rusalii, iar casele şi le împodobeau cu flori şi ramuri verzi, mai ales de nuc şi de tei. Ramuri cu frunze de tei şi nuc se aduc şi azi în biserici de Rusalii, preoţii le sfinţesc, după care le împart credincioşilor, frunzele reprezentând limbile de foc ale puterii Duhului Sfânt care s-a coborât asupra apostolilor.
MOŞII DE VARĂ. În ajunul Rusaliilor este tradiţia să se facă pomenirea morţilor. Sâmbăta care precede praznicul este cea mai mare zi de aducere aminte şi pomenire a celor răposaţi, numindu-se la noi şi Moşii de Vară. Odinioară se făceau târguri în multe părţi ale ţării, unde se vindeau vase şi alte produse necesare zilei morţilor. Obiceiul nu s-a pierdut de tot, încă se mai fac astfel de târguri de moşi, oamenii de la ţară păstrând vie tradiţia cumpărării "oalelor de moşi" şi împărţirii lor pentru sufletele celor de un neam cu ei. Numele de Rusalii vine de la sărbătoarea păgână romană Rosalia, când se puneau trandafiri pe morminte, dar peste aceasta s-au adăugat şi alte tradiţii populare: Rusalcele slave, un fel de zâne ale apelor, precum sirenele. Rusaliile erau considerate în popor un fel de zâne rele, totuna cu ielele, care-i pocesc pe oameni sau le iau minţile. Pentru a se feri de ele, oamenii purtau la brâu frunze de pelin. Exista obiceiul ca dacă li se părea că aud că îi strigă cineva să nu răspundă, pentru a nu fi cumva Rusaliile, care astfel le-ar lua graiul. Celebrul joc popular al Căluşarilor este legat tot de Rusalii. Dansul ritual al flăcăilor avea o funcţie magică, existând credinţa că au puterea de a vindeca bolnavii. Însuşi Dimitrie Cantemir în "Descrierea Moldovei" nota despre dansul Căluşarilor şi despre "mulţimea superstiţioasă" care îi urma şi le acorda încrederea în izgonirea unor boli cronice.
