Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La un an de la moartea lui Mihail Erbasu, Cristian, fiul cel mare al omului de afaceri, a dat primul interviu in calitate de administrator al grupului de firme. Cristian Erbasu spune ca societatile pe care le conduce au avut in 2004 un profit de 33 de miliarde de lei.
Jurnalul National: Imediat dupa moartea lui Mihail Erbasu, s-a spus ca firmele Erbasu aveau mari datorii si ca sinuciderea tatalui tau a survenit din cauza problemelor financiare. Care este situatia de acum a grupului de firme?
Cristian Erbasu: Firma a avut, are si va avea contracte de valori foarte mari. Pot sa va spun ca viitorul este asigurat pe urmatorii doi ani. Faliment? Bilantul pe 2004 demonstreaza ca avem o capacitate financiara foarte buna. Nu avem datorii la furnizori sau la banci si nici catre bugetul de stat.
Ati avut profit in 2004?
Bineinteles. Anul trecut am avut o cifra de afaceri de 1.000 de miliarde de lei si un beneficiu de 3%. Nu este un profit spectaculos, insa firma Erbasu a mers mereu pe beneficii realizate dintr-un volum foarte mare de lucrari executate. Pe tatal meu l-a interesat mai mult renumele firmei, si mai putin profitul mare pe o perioada scurta. De la el am invatat ca lucrurile trebuie sa fie facute bine si la timp. In plus, noi an de an facem investitii pentru a dezvolta firma atat din punct de vedere tehnologic, cat si al calificarii oamenilor care lucreaza la noi. Pot sa va spun ca in ultimele 6 luni am facut investitii de doua milioane de euro in renovarea capitala a Hotelului Erbas si innoirea parcului auto.
Si totusi de unde credeti ca vine aceasta discrepanta intre zvonurile lansate dupa moartea lui Mihail Erbasu si datele pe care le prezentati astazi? De ce nu ati acceptat sa vorbiti pana acum?
Am fost supusi unui adevarat soc mediatic si am incercat sa ne protejam. Din aceasta cauza nu am dat nici un interviu pana acum. La un moment dat a fost o lupta inegala, in care orice argument oferit de noi era contracarat de cei interesati sa duca firma spre faliment. Mai grav a fost ca acesti oameni interesati sa ne distruga au beneficiat si de sprijinul unor organe ale statului. Multe din zvonurile de care vorbeati au fost alimentate de functionarii care au controlat firmele si care au dorit sa scoata in evidenta o stare precara din punct de vedere financiar a firmelor Erbasu. Poate ca aceste actiuni au avut ca scop stoparea cercetarilor in alte directii!
Care este opinia dumneavoastra in ceea ce priveste moartea tatalui? Acceptati varianta sinuciderii?
Atat timp cat exista o decizie oficiala a Procuraturii, familia a respectat-o si nu a comentat-o.
O respecta, dar e de acord cu ea?
Acest subiect nu as dori sa-l mai redeschid. Rana pe care o avem in suflete nu s-a inchis si nici nu se va inchide multa vreme. Dorim sa ne concentram asupra viitorului firmelor pe care le-a creat tatal meu. Cred ca daca peste ani firmele Erbasu vor ramane cel putin la stadiul de acum, adica printre cele mai bune societati de constructii din Romania, tatal meu va fi, de acolo, de sus, foarte bucuros. Erbasu este un nume creat cu multa munca, multa pricepere si foarte multe privatiuni personale. Din 1990, tatal meu nu a avut nici un concediu!
Credeti ca razboiul mediatic de acum un an a fost alimentat de anumiti oameni de afaceri sau politicieni?
Inca de cand traia tata au existat cercuri politico-financiare interesate de falimentarea firmelor Erbasu. Cu atat mai mult acestea au vrut sa profite de momentul disparitiei celui care a fondat grupul de societati. Cercurile despre care vorbesc au vrut sa speculeze momentul prin care treceam si au vrut sa creeze o imagine defavorabila, care sa duca in final la falimentul acestui nume respectat pe piata romaneasca. Nu am scapat insa nici acum de aceste cercuri, pentru ca mai exista, episodic, tentative de a ne destabiliza.
Atat de dura este competitia in domeniul firmelor de constructii?
Din pacate, in Romania, concurenta este prost inteleasa de catre unii care se concentreaza mai putin pe activitatea lor, si mai mult pe distrugerea celor din jurul acestora, avand ca scop obtinerea monopolului pe piata. Acest lucru nu se intampla numai in domeniul constructiilor, ci si in industria petrolului si in cea producatoare de materiale de constructii. Intr-o tara occidentala, acest lucru ar fi imposibil! Opinia mea este ca Romania e in plina dezvoltare in pragul aderarii la Uniunea Europeana si pronostichez ca nu vor fi suficiente firme de constructii in Romania capabile sa absoarba un volum atat de mare de lucrari si vom fi nevoiti sa apelam si la forta de munca din strainatate!
