Febra bratarilor "asa-zis dacice"

Profesor dr. Constantin Preda, renumit arheolog, are dubii privind autenticitatea bratarilor de aur dacice, aparute ca probe in procesul traficantilor de aur.

Aparitia ca la comanda a unui set de bratari dacice din aur, pe langa elementul spectacular, a nascut multe, foarte multe intrebari fara raspuns. Dubiile fata de procedura de "autentificare" prin hotararea de la minister si Parchet sunt exprimate si de un reputat cercetator in domeniu, prof. dr. Constantin Preda, care a incredintat Jurnalului National opiniile sale. Domnul profesor dr. Constantin Preda este arheolog, fost director al Institutului de Arheologie din Bucuresti, presedinte al Societatii Numismatice Romane.

In vremea din urma asistam la "sarabanda" asa-ziselor "bratari de aur dacice". Inca de la achizitionarea lor m-am adresat Ministerului Culturii si Cultelor, exprimandu-mi cu argumente serioase rezerve in ceea ce priveste autenticitatea acestora. Nu sunt nici primul si nici singurul care nu crede in caracterul autentic al bratarilor respective. De cand au aparut pe piata occidentala au existat suspiciuni in acest sens. Singurii care nu au astfel de rezerve sunt reprezentantii MCC, pozitie preluata intocmai si de mass-media. Asa ne explicam mediatizarea mai mult decat excesiva si masurile de securitate fara precedent ale acestor bratari. Pentru ca "balciul" sa fie complet, bratarile au fost trimise la proces, insotite de o adevarata forta politieneasca, pe cai ocolite, masuri de siguranta mai severe decat pentru securitatea lui Tutankhamon. Autenticitatea oricarui obiect se demonstreaza si nu se decide de undeva de sus prin propaganda. Singurul argument invocat pana acum in favoarea originii lor geto-dacice este cel al analizelor efectuate de Institutul de Fizica "Horia Hulubei". Nu punem la indoiala exactitatea acestor analize, ci interpretarea lor. Nici un fel de analize nu poate stabili autenticitatea unui obicet antic, mai ales atunci cand nu ai nici un termen de comparatie, ca in cazul de fata. Analize similare facute in Anglia, la Cambridge, contrazic interpretarea celor de la Bucuresti.

Consider de datoria mea, ca specialist in domeniul istoriei si civilizatiei geto-dacice, dupa o experienta de mai bine de jumatate de veac, sa-mi exprim punctul de vedere in aceasta problema, bazat pe argumente, in virtutea carora sa pot dovedi ca autenticitatea acestor bratari este departe de a fi asigurata.

1 Dupa cum am afirmat si in sesizarile mentionate mai sus, bratarile n-au fost si nici nu puteau fi descoperite la Sarmisegetusa. Descoperirile intamplatoare si investigatiile intreprinse de-a lungul a mai bine de doua secole in capitala dacica si in celelalte cetati dacice n-au scos la iveala nici un obiect de aur. Informatia mai veche ca acolo s-ar fi gasit unul sau doua tezaure cu monede de tip Koson, s-a dovedit a fi total inexacta. De regula, tezaure de obiecte sau monede apar in afara asezarilor si nu in cuprinsul acestora.

2 Numeroasele cercetari arheologice, efectuate in asezarile si cetatile geto-dacice, precum si marele numar de descoperiri intamplatoare, survenite in timpul multor secole, au demonstrat ca geto-dacii n-au prelucrat si utilizat in vreun fel aurul. Ei au excelat, in schimb, in mestesugul prelucrarii argintului in orfevrerie si in baterea de monede in sec. III-I i.Hr. Cat priveste mondele din aur de tip Koson s-a demonstrat relativ recent ca acestea sunt creatii ale epocii Renasterii transilvanene.

3 In cuprinsul celor peste 40 de tezaure cu diferite obiecte de podoaba si vase de argint, toate descoperite intamplator, majoritatea in Transilvania, nu a aparut nici un obiect de aur.

4 Din experienta de pana acum, nu numai de la noi, ci si din alte zone geografie, rezulta ca niciodata, cel putin pentru aceasta epoca istorica, nu exista nici un tezaur in care sa se afle acelasi tip de obiect. In cazul de fata numai bratari de acelasi fel. Deci ar fi vorba nu de o exceptie, ci de o anomalie, greu de explicat prin prisma autenticitatii. Cu alte cuvinte, in aceeasi perioada de timp, geto-dacii faureau obiecte de argint de diferite categorii, numai in cazul bratarilor de aur au realizat, in mod curios, in serie, acelasi tip de obiecte, pe care le-au selectat si ascuns.

5 Din aceeasi experienta nu rezulta ca in viata unei anumite lumi antice apare instantaneu un metal nobil, care sa fie de indata transformat intr-un singur tip de obiect si la fel de repede sa dispara, fara urma si fara nici o explicatie.

6 Intre tipul de bratara autentica de argint si cele de aur exista totusi deosebiri evidente. Primele sunt alcatuite din patru spirale si cele doua capete, cu greutati de circa 3-400 grame, iar cele de aur sunt prevazute cu cate sase spirale, plus cele doua capete, avand greutati in jur de 1 kg, deci de aproape trei ori mai grele decat cele originale de argint. Este exclus ca, in acelasi timp, poate si in aceleasi ateliere, mesterii geto-daci sa fi facut asemenea diferente de tip si greutate, chiar daca este vorba de metale diferite.

7 Din cele constatate la analize, intre bratarile respective exista diferente de greutate, adesea chiar destul de mari. Interventia noastra nu este indreptata exclusiv pentru a dovedi ca nu avem de-a face cu obiecte autentice, ci de a stavili aceasta mediatizare desantata, pe de o parte, si pe de alta, de a lasa ca decizia sa apartina adevaratilor specialisti, decizie care sa se sprijine pe argumente solide de ordin istoric si cultural, si nu pe simple impresii. Deocamdata, pana in prezent nu am luat la cunostinta de nici o atitudine a vreunui arheolog-specialist, cu suficienta experienta in domeniu care sa se fi pronuntat, fara echivoc si sub iscalitura, in favoarea caracterului autentic al acestor bratari.

In ceea ce ne priveste, consideram ca, in cazul in care nu se va putea dovedi in mod cert ca piesele respective sunt autentice, acestea nu pot fi considerate, ca si Kosonii, decat opere de arta ale excelentilor orfevrieri transilvaneni din Brasov si Sibiu din epoca Renasterii. Daca o asemenea lucrare ar fi si mai tarzie, nu ne putem pronunta. Cheia o detin, cel putin partial, cei judecati in prezent cu privire la provenienta si filiera prin care acestea au ajuns in strainatate. Secretul, odata dezvaluit, s-ar putea indrepta impotriva lor. Asa se explica si contradictiile din declaratiile lor, cel putin din relatarile de pana acum din mass-media.

Prof. dr. Constantin Preda