Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sebastian Ghiță nu a fost capturat în mod întâmplător, explică Dan Antonescu, fost director adjunct al Direcției Operațiuni Speciale (DOS) din cadrul IGPR, explică de ce operațiunea Poliției Române a fost bine coordonată și nicidecum nu a fost o întâmplare. Urmărirea lui Sebastian Ghiță nu le era permisă polițiștilor decât în limitele stabilite de legislația românească în vigoare, în momentul dispariției acestuia de la petrecerea SRI. Din acest motiv, acuzațiile care le-au fost aduse polițiștilor, că l-ar fi scăpat pe Sebastian Ghiță, sunt nefondate, orice intruziune în viața privată a acestuia din partea polițiștilor însemnând încălcarea legii, a drepturilor și libertăților lui Sebastian Ghiță, care în ziua dispariției nu avea nici măcar interdicția de a ieși din țară și încă mai avea imunitate parlamentară, care urma să expire abia a doua zi. Polițiștii aveau voie să-i urmărească doar mașina, de la distanță, și telefoanele, în deplasare, nu aveau și dreptul să-i operască mașina să o percheziționeze, după plecarea lui Ghiță de la Petrecerea SRI, pentru că printr-o o astfel de acțiune polițiștii ar fi încălcat legea. „O supraveghere electronică, atât prevedea mandatul emis de judecători”, explică Dan Antonescu.
De asemenea, după începerea urmăririi internaționale, polițiștii români nu au dreptul să aresteze o persoană pe teriroriul altei țări. Procedura spune că polițiștii pot urmări persoana, în colaborare cu polițiile din alte țări, iar reținerea persoanei respective poate fi făcută exclusiv de către polițiștii din țara în care este prins fugarul. Tot din practica polițienească, trebuie explicat faptul că deși există colaborarea între polițiștii români și cei din alte țări, unde sunt căutați fugarii, operațiunile de căutare nu se fac de către Poliția Română, tocmai pentru că polițiștii din celelalte țări nu au toate informațiile în legătură cu fugarii urmăriți internațional.
“Omul acesta a fost prins pe baza informațiilor date de Poliția Română. În momentul în care a fost legitimat, el a prezentat documente false. Sunt o mulțime de oameni în Belgrad, care nu sunt legitimați. A fost punct ochit, punct lovit. Polițiștii români nu au competența să facă o legitimare acolo, polițiștii sârbi au putut face această legitimare firească, dar informația o aveau de la polițiștii români, care-l localizaseră pe Sebastian Ghiță. Constatarea actelor false a fost un motiv în plus pentru polițiștii sârbi să-l poată reține pe fugar, dar chiar și fără aceste documente false, ar fi putut aplica mandatele de arestare emise pe numele lui Sebastian Ghiță. În momentul în care Poliția Română transmite polițiștilor din alte țări informații despre locul în care se află persoana urmărită, atunci polițiștii din acele țări pot acționa”, explică Dan Antonescu, fost director adjunct al DOS, direcția din cadrul IGPR care a lucrat la prinderea lui Sebastian Ghiță, alături de Direcția Investigații Criminale, tot din cadrul IGPR.
Practica polițienească și legislația românească mai stabilesc foarte clar și faptul că orice acțiune a polițiștilor români pe teriroriul altui stat de reținere sau arestare a unui urmărit general ar fi o încălcare gravă a legilor internaționale, polițiștii putând fi acuzați de răpire. De aceea, aceste acțiuni se pot face doar de către polițiștii din țările în care auu fost identificați fugarii. Polițiștii români pot doar să urmărească ținta și să le ofere informații celor din țara în care este identificat un fugar, nu să-l și aresteze într-o altă țară. Așa se explică de ce legitimarea lui Sebastian Ghiță a fost făcută de polițiștii sârbi, nu de români, care nu aveau competențe, dar tot astfel se explică și de ce operațiunea nu a fost făcută la întâmplare. „În orice activitate poliținească – și pot spune aceste lucruri pentru că am lucrat la foarte multe dosare – am constatat că degeaba lucrezi foarte bine dosarul dacă nu ai și un dram de noroc. Uneori a trebuit să reluăm toate activitățile de la zero, dacă am ajuns cu doar 15 secunde mai târziu. De-a lungul acestei perioade, polițiștii s-au tot apropiat de ținta lor, dar și ținta a simțit că se apropie polițiștii. Avea foarte multe informații, inclusiv din presă”, mai explică Dan Antonescu.
