Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vestea închiderii societăţii Sometra Copşa Mică şi trimiterea angajaţilor în şomaj nu ne-a surprins. Încă din vara anului 2007, avertizam în Jurnalul Naţional că, în momentul în care grecii de la Mytilineos vor fi obligaţi să efectueze investiţiile de mediu la care s-au angajat prin contractul de privatizare, şi pe care nu le-au efectuat niciodată, vor invoca un motiv cât de cât plauzibil şi vor părăsi fabrica, de pe urma căreia au acumulat milioane de dolari.
Potrivit Grupului Mytilineos, "decizia de oprire a activităţii şi de disponibilizare a personalului a fost luată din cauza situaţiei economice internaţionale care a condus la scăderea majoră a cererii şi a preţului pentru zinc şi plumb". Ceea ce nu spun grecii, este faptul că din 1998, când ei au preluat Sometra, preţul aluminiului şi al plumbului a crescut de peste 10 ori, deci era normal ca, la un moment dat, preţul să mai şi scadă.
Dar, aşa cum arătam, adevăratul motiv este acela că sfârşitul anului 2008 şi începutul anului 2009 erau datele-limită la care, după amânări succesive, grecii nu mai puteau evita efectuarea investiţiilor de mediu, în valoare de circa 15 milioane de dolari. Ca urmare, ei nu mai primeau autorizaţia de funcţionare de la autorităţile de mediu, care, la rândul lor, nu mai puteau invoca nici un motiv plauzibil pentru a elibera o nouă autorizaţie cu "dispensă", aşa cum s-a întâmplat din 2003, până anul trecut. Cert este că un număr de 735 de angajaţi de la Sometra Copşa Mică au fost deja disponibilizaţi, fiind cea mai mare concediere colectivă din judeţul Sibiu. Alte 38 de persoane vor fi disponibilizate din 10 aprilie, iar restul angajaţilor, aproximativ 20% din forţa de muncă, se vor ocupa de procesul de conservare şi mentenanţă a instalaţiilor şi echipamentelor.
Potrivit Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Sibiu, majoritatea persoanelor disponibilizate de la Sometra provin din Copşa Mică şi din localităţile învecinate. Astfel, din cei 735 de angajaţi disponibilizaţi începând cu data de 4 martie, 702 persoane sunt din judeţul Sibiu, iar alte 33 sunt din judeţele Alba şi Mureş.
INVESTIŢIILE DE MEDIU - PROMISIUNI DEŞARTE
Dar, potrivit legilor în vigoare, statul român ar fi trebuit să rezilieze demult contractul de privatizare a societăţii Sometra, deoarece Mytilineos Holding nu şi-a onorat principalele obligaţii de investiţii asumate prin contractul de vânzare-cumpărare. Astfel, printr-o clauză specială, cumpărătorul se obliga să investească 3 milioane de dolari pentru "creşterea gradului de recuperare a dioxidului de sulf din gazele de la aglomerarea concentratelor zinco-plumboase, prin modernizarea fabricii de acid sulfuric". Termenul de realizare era data de 31 decembrie 2000. Nici până azi Mytilineos
Holding nu şi-a achitat această obligaţie, toate noxele ce urmau a fi valorificate în noua fabrică fiind aruncate în atmosferă. Foşti angajaţi ai combinatului ne-au declarat că, de fapt, fabrica de acid sulfuric era parte integrantă a procesului tehnologic, funcţionarea ei fiind obligatorie, tocmai pentru captarea noxelor şi încadrarea în lilmitele legale de poluare, impuse de reglementările interne, dar şi de cele internaţionale. "Nici pe vremea lui Ceauşescu, nu şi-a permis nimeni să aprobe funcţionarea combinatului fără secţia de captare şi valorificare a noxelor. Dacă cineva ar fi făcut asta, ar fi fost arestat pe loc" ne-au declarat sursele citate. Deci, în toţi aceşti ani, Sometra a funcţionat ilegal, în dispreţul autorităţilor.
Nici celelalte investiţii de mediu, însumând milioane de dolari, nu au fost realizate aşa cum prevedea contractul de privatizare.
AVAS I-A DAT PE GRECI ÎN JUDECATĂ
Pe parcursul investigaţiei noastre, am întrebat responsabilii de la AVAS cum este posibil ca un "investitor" atât de neserios, care nu-şi onorează, iată, cele mai importante angajamente contractuale, să nu fie penalizat, aşa cum pre-vede legea, mergând până la rezilierea contractului. AVAS ne-a transmis următorul răspuns: "Prin contractul de privatizare, cumpărătorul s-a angajat să investească în societate, inclusiv pentru rezolvarea problemelor de mediu, 15.497.000 USD, eşalonat pe o perioadă de 5 ani (1999-2003). Pentru nerealizarea angajamentului investiţional asumat, cumpărătorul
a fost notificat pentru plata unor penalităţi în cuantum de 30% din suma neinvestită la sfârşitul fiecărui an, în valoare totală de 17.241.300 USD. Cumpărătorul nu a plătit penalităţile datorate. Astfel, AVAS a iniţiat o acţiune pentru obligarea acestuia la plata penalităţilor, acţiune care face obiectul dosarului nr. UNC 68/AVH, aflat pe rolul Tribunalului Arbitral, constituit potrivit Regulamentului UNCITRAL". Aşadar, AVAS a ales calea instanţei de judecată. Cale lungă, însă, deoarece dosarul în cauză zace şi acum pe la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris.
AUTORIZAŢII ILEGALE
Dar, cum a reuşit Mytilineos Holdings să păcălească ani in şir autorităţile române, să-şi prelungească autorizaţiile de mediu, fără să-şi indeplinească cele mai elementare obligaţii asumate prin contract? Iată ce declara în anul 2005, la şase ani de la privatizarea Sometra, directorul executiv ARPM Sibiu, Dumitru Ungureanu, adică cel care ar fi trebuit să pună piciorul în prag şi să ia cele mai drastice măsuri impotriva Grupului Mytilineos: "În 1998 (la semnarea contractului de privatizare - n.r.), Sometra a primit o autorizaţie de mediu, având obligaţia să respecte un program de conformare, cu 15 măsuri eşalonate pe cinci ani, prin care se rezolvau treptat problemele de mediu (măsuri pe care "investitorul" grec nu le-a luat - n.r.). A trebuit să aşteptăm să expire acest contract, lucru ce s-a întâmplat în decembrie 2003. În perioada 1993-2004, am dat amenzi în valoare de 2,5 miliarde lei.
E drept că poluarea a mai scăzut, dar nu ca urmare a investiţiilor, ci a utilizării adecvate a tehnologiilor existente. Din 2004, odată ieşiţi de sub prevederile contractului, am inceput demersurile legale, solicitând un bilanţ de mediu, care presupune o serie de documente, iar Sometra a reuşit să depună dosarul final la 28 februarie 2005 (...). Problema, la ora actuală, se pune astfel: au avut o autorizare şi un program de conformare pe care nu l-au respectat. În mod normal, Sometra trebuie să fie inchisă, dar trebuie avute în vedere toate aspectele pe care le incumbă situaţia de acolo, inclusiv aspectele sociale. Marea problemă e aceea că au avut o sumă de investit şi nu au investit. Au obligaţia ca, până în 31 decembrie 2006, să aibă un depozit ecologic şi sigur de deşeuri industriale periculoase. Având în vedere situaţia actuală, acest lucru este aproape imposibil de realizat în timpul care a mai rămas".
Într-adevăr, investiţiile nu s-au realizat niciodată la termenele stabilite în contract. Şi totuşi, Sometra avea să primească în fiecare an, cu binecuvântarea aceluiaşi director al ARPM, dar şi a ministrului Mediului de la acea vreme, Sulfina Barbu, şi chiar a comisarului european pe probleme de mediu, grecul (ce coincidenţă?!! n.r.) Stavros Dimas, o nouă autorizare şi prelungirea termenelor pentru investiţii pănă în 2008, altele până în 2009, iar altele până hăt, în anul 2014.
Privatizare dubioasă, încă din 1998
Chiar privatizarea combinatului Sometra, în vara anului 1998, a fost una cu cântec. Astfel, FPS (azi, AVAS) a ales oferta grupului Mytilineos, deşi un alt participant la licitaţie, SC Metanef, prezentase o ofertă net superioară:7 milioane de dolari, faţă de 4 milioane, cât a oferit Mytilineos. De asemenea, Metanef a ofertat pentru investiţii 17,3 milioane de dolari, în timp ce Mytilineos doar 15,5 milioane. Şi totusi, FPS a dat câştig de cauză grecilor. Care, aşa cum s-a văut ulterior, până la data-limită prevăzută în contract, nu au investit un dolar din milioanele promise. De notat că Metanef, care investise deja în Sometra circa 6 milioane de dolari (ceea ce ar fi trebuit să constituie un avantaj la privatizare - n.r.), a contestat licitaţia, ba mai mult, a semnalat Corpul de Control al Guvernului, Parlamentul şi chiar Parchetul, dar toate demersurile sale au rămas fără nici un rezultat.
