Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marele miting sindical m-a cam dezamăgit. În loc de 80-100.000 de oameni disperaţi, cât preconizaseră că vor veni liderii, au fost doar circa 30.000 de oameni care lăsau aparenţa că au venit la o obligaţie de serviciu. Pe la 11 de dimineaţa, în Piaţa Victoriei se auzeau nişte strigăte anemice, produse de mai mulţi domni cu aer somnoros. Cred că s-au îmbogăţit cu ocazia asta cei care rămăseseră cu vuvuzele pe stoc de la campionatul mondial de fotbal, fiindcă trompeţica sud-africană era în dotarea multor sindicalişti. Cred că a fost o greşeală să se coboare în sânul masselor domnii Ponta şi Vanghelie. Nişte oameni din Bacău, care erau lângă mine, la vederea celor doi au început să spună: "Uite-i şi p'ăştia, au venit aici să strângă voturi...Hai mai bine la o bere!"
În mişcare spre Piaţa Constituţiei, ajunşi la Universitate, trei domni cu accent ardelenesc m-au întrebat cum se ajunge la Cora Pantelimon şi au dispărut discret din coloană. Unele pancarde aveau umor, cum erau cele cu "Ieşi afară, fiinţă extraordinară" sau cea cu "Băserminator". Am văzut şi steaguri cu stemă ale Republicii Socialiste România sau ale PCR, în bernă. Cei mai disciplinaţi manifestanţi mi s-au părut poliţiştii, veniţi în număr mare şi organizaţi oarecum milităreşte.
Ajunşi în Piaţa Constituţiei, am auzit de la o tribună diverşi agitatori de ocazie care încercau, fără mare succes să scoată mulţimea din letargie. La un moment dat, un cetăţean lider, plictisit de propriile performanţe oratorice, a anunţat că se transformă în DJ patriotic şi pune "muzică pentru popor". Au urmat şlagăre de genul "Pui de lei" şi " Deşteaptă-te române".
Când să plec, rebegit de frig, am trecut pe lângă un grup din Tulcea, condus de un militant cu ochelari. Acesta le spunea: "Aveţi trei ore pentru cumpărături! Ne vedem la patru în faţă la magazinul de optică. Să fiţi toţi, că vin cu lista, să nu întârzie unu'."
Mitingul i-a mai arătat încă o dată că în România sindicatele nu prea există. În situaţia gravă a ţării cu oameni realmente la limita supravieţuirii ele nu au reuşit să scoată în stradă decât o treime din numărul de oameni pe care-l estimaseră, aproape toţi bugetari. Nu au reuşit decât să facă ceva zgomot. Pentru ce, se va vedea după votul moţiunii de cenzură.
