Impăratul care i-a eliberat pe creştini

Măine, creştinătatea ii cinsteşte pe Sfăntul Constantin, impăratul care a dat libertate credinţei creştine, şi pe mama sa, Elena, care a avut o mare influenţă asupra convertirii fiului său.

Măine, creştinătatea ii cinsteşte pe Sfăntul Constantin, impăratul care a dat libertate credinţei creştine, şi pe mama sa, Elena, care a avut o mare influenţă asupra convertirii fiului său.

Unii il critică pe Sfăntul Impărat Constantin, alţii il laudă sau vorbesc cu bunăvoinţă despre faptele lui. Biserica l-a trecut in răndul sfinţilor, numindu-l "intocmai cu apostolii", la fel şi pe mama sa, Elena.

CONVERTIREA. Este adevărat că Sfăntul Constantin s-a botezat spre sfărşitul vieţii, dar cele mai multe fapte ale sale dovedesc credinţa sa dreaptă. Istoria convertirii la creştinism a impăratului arată că el s-a indreptat lent, dar sigur spre credinţa in Hristos. Se ştie că, inainte de anul 312, Constantin era păgăn, adept al cultului sincretist al soarelui, introdus de impăratul Aurelian (270-275). Se pare că nici Elena nu a fost creştină de la inceput. In 312, in timpul războiului cu Maxenţiu la Pons Milius, Constantin a văzut pe cer, in amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui, pe care scria: "In hoc signo vinces", adică "In acest semn vei invinge". In acea noapte de 28 spre 29 octombrie, i s-a arătat Hristos cu semnul pe care il văzuse pe cer şi i-a cerut să pună crucea pe steagurile de luptă pentru a fi ocrotiţi el şi armata sa. Dovedindu-se biruitor in lupta de a doua zi, Constantin a atribuit victoria sa lui Dumnezeu. Un an mai tărziu, Constantin a promulgat faimosul Edict de la Mediolanum (Milano) prin care ingăduia creştinilor libertatea de manifestare a credinţei şi le inapoia averile confiscate. In războiul civil din 324, Constantin il infrănge pe Licinius, care uneltea impotriva creştinătăţii. In 377, impăratul i-a cerut episcopului Eusebiu să-l boteze. Un fapt care consfinţea credinţa pe care o imbrăţişase de-a lungul vremii şi in numele căreia işi dusese politica. Pentru că urmările politicii sale au fost benefice pentru creştinism, Biserica l-a trecut intre sfinţi. Elenei ii este recunoscută inrăurirea asupra convertirii lui Constantin, pe care credinţa sa puternică a făcut-o posibilă, fiind şi ea cinstită ca sfăntă.