Jurnal de Litoral

Avem pe Litoral un oras industrial, blagoslovit de Mama Natura cu o plaja generoasa, nisip fin si apa curata. Ce facem, in astfel de conditii? Ne bucuram, bineinteles. Aici nu exista carciumi peste carciumi, tarabe cu vesnicele suveniruri estivale, muzici amestecate si sute de pet-uri de sticla aruncate pretutindeni. Plaja iti sta la dispozitie, fara timiditatea de a calca pe cearsaful turistului vecin. Nu te apuca sughitul de cate manele la metru cub inghiti, fara voie. Nisipul se insinueaza sub valurile limpezi, soarele nu se izbeste de binecunoscutele umbrelute de stuf sau material impermeabil, nimeni nu-ti fura din linistea pe care ti-o canta marea. Nici macar avioanele usoare care tracteaza bannere publicitare nu-si haraie motoarele in vazduh. Toate astea se intampla in Navodari, singurul oras de pe litoralul romanesc care nu beneficiaza de statutul de statiune turistica, in ciuda faptului ca s-a umplut de pensiuni, moteluri si tot felul de "cazari" cu acte mai mult sau mai putin in regula. Oras scapat de "binefacerile" economiei de sezon. Oras blestemat sa nu poata beneficia de generoasele fonduri europene oferite pentru proiectele de turism. Cum o fi mai bine, oare? Avem un oras industrial, pe Litoral...