Justiţia, la mijloc în lupta politică

de Violeta Fotache | 26 Iun 2008 • 00:00

RAPORT CSM ● Rămînem ţară cu cea mai mică încredere în sistemul judiciar
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) recunoaşte în Raportul privind starea Justiţiei în anul 2007 publicat pe site-ul instituţiei , că modernizarea şi eficientizarea activităţii sistemului judiciar nu au atins ritmul dorit de cetăţeni, mai ales după creşterea aşteptărilor generate de aderarea la UE. Reformele efectuate nu au produs încă rezultate suficient de evidente, se menţionează în raportul prin care este solicitată colaborarea Executivului şi a Legislativului alături de Autoritatea Judecătorească, desigur cu respectarea ecuaţiei constituţionale a separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.

NIVEL DE îNCREDERE "LOW". CSM reţine din studiul Gallup şi din Eurobarometrul pe anul 2007 că "sistemul judiciar din Romînia se află, ca şi multe dintre celelalte instituţii fundamentale ale statului de drept,de altfel, la un nivel de încredere dintre cele mai scăzute dintre Statele Membre ale Uniunii Europene". Această realitate nu poate fi negată, susţine CSM, cum nu poate fi negată nici principala cauză a acestei realităţi (dincolo de numeroşi alţi factori de influenţă) şi anume: însuşi modul de funcţionare a sistemului judiciar. Un exemplu în susţinerea necesităţii strînsei colaborări dintre cele trei puteri în stat este dat de CSM legat de scurtarea duratei unui proces, cei mai mulţi cetăţeni plîngîndu-se de durata excesivă a procedurilor. Astfel Consiliul susţine că deşi chemarea la colaborare pare a fi doar o susţinerea pur teoretică, ea este efectiv necesară în practică, deoarece în acest caz pentru scurtarea procesului este nevoie de o legislaţie coerentă şi stabilă (atributul Legislativului), de o mai bună organizare a activităţii judiciare (atributul autorităţii judecătoreşti) şi de o finanţare corespunzătoare a sistemului judiciar (atributul Executivului).

FACTORI DE INFLUENŢĂ. CSM afirmă că anul trecut a fost unul tensionat din punct de vedere politic şi că au existat tendinţe ale factorului politic de a transforma funcţionarea şi necesitatea reformării justiţiei în elemente ale luptei politice, pentru a obţine tranşarea unor litigii cu ajutorul procedurilor jurisdicţionale. În Concluziile raportului CSM, care încep de la pagina 405,

Consiliul afirmă că, atît instanţele şi parchetele, cît şi forul suprem al magistraturii (CSM) "au fost supuse unor critici şi chiar atacuri directe din partea tuturor părţilor spectrului politic, manifestîndu-se tendinţa oamenilor politici, de diferite orientări, de a acuza, în mod public, existenţa unei încărcături politice fie a măsurilor dispuse de procurori în anumite dosare, fie a deciziilor pronunţate de instanţele de judecată, fie a hotărîrilor Consiliului Superior al Magistraturii". CSM apără sistemul şi susţine că afirmaţiile politicienilor nu au fost "întemeiate pe probe sau elemente concrete" şi nici nu s-au confirmat ulterior.

EXEMPLUL DNA. Conflictele între instituţii au ajuns, în mai multe rînduri, în faţa Curţii Constituţionale, chemată să tranşeze conflictele juridice de natură jurisdicţională între puterile statului, se mai arată în raport.

"Spre a da un singur exemplu, Consiliul Superior al Magistraturii a fost intens criticat pentru rezultatele controlului de fond declanşat în cursul anului la Direcţia Naţională Anticorupţie (n.r. DNA), fiind acuzat că răspunde la comandă politică, urmărindu-se revocarea unui procuror şef de secţie din cadrul acestuia şi, chiar că, la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii s-a permis «scurgerea» către mass-media a datelor raportului Inspecţiei Judiciare, pentru a fi compromisă activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie", scriu cei de la CSM în raport, precizînd însă că acuzele nu s-au bazat pe nicio probă. Mai mult, după ce, examinînd raportul de control, Secţia pentru procurori a CSM a respins cererea ministrului Justiţiei de revocare a respectivului procuror şef de secţie (n.r. – este vorba de procurorul Doru Florin Ţuluş, a cărui revocare a fost cerută de fostul ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu), "constatînd că se impun numai unele măsuri de corectare a deficienţelor şi repetarea controlului după un anumit interval de timp", Consiliul a fost acuzat de subordonare politică "din partea opusă a spectrului politic, cu aceeaşi vehemenţă şi fără a fi adusă vreo probă". Conform raportului, criticile din partea politicienilor au vizat în special activitatea procurorilor şi implicit a Secţiei pentru procurori a CSM, "aspect resimţit şi la nivelul parchetelor, percepţia procurorilor asupra existenţei presiunilor politice fiind în creştere".

CLARIFICAREA ROLULUI PROCURORULUI. Bazîndu-se pe anumite statistici din sondaje realizate anul trecut, CSM afirmă în raport că a crescut procentul magistraţilor care consideră că modalitatea de numire a conducerii Ministerului Public (n.r. – la propunerea ministrului justiţiei şi nu a CSM, modificare făcută sub mandatul la justiţie al doamnei Monica Macovei) afectează independenţa judecătorilor. "Concluzia care se impune este că, dacă independenţa judecătorilor este considerată la nivelul oamenilor politici, cel puţin declarativ, o chestiune general acceptată, ca garanţie a statului de drept, încă există controversă cu privire la independenţa profesională a procurorului, care, cu cît dobîndeşte un conţinut mai larg şi mai efectiv, cu atît provoacă o reacţie adversă din partea anumitor cercuri. Ca urmare, achiesăm la opinia exprimată prin concluziile Studiului privind percepţia magistraţilor asupra independenţei sistemului judiciar, că se impune o clarificare, chiar la nivel constituţional, a rolului procurorului în sistemul judiciar din România, Consiliul Superior al Magistraturii optînd în mod ferm pentru o soluţie care să întărească statutul şi independenţa profesională a acestuia", se precizează în document.

IMIXTIUNE DOAR DECLARATIV. Totuşi, în opinia CSM, în ciuda actelor de imixtiune în activitatea judiciară, rămase însă la nivel declarativ, fără efecte practice şi cu caracter relativ izolat, atît instanţele şi parchetele şi-au păstrat statutul de independenţă în 2007. "Consiliul Superior al Magistraturii şi-a îndeplinit rolul de a nu permite subordonarea sistemului judiciar influenţelor de natură politică sau economică. De altfel, atît procentul magistraţilor care cred că CSM are capacitatea de a garanta independenţa magistraţilor faţă de imixtiunile politicului în justiţie, cît şi procentul magistraţilor care apreciază că CSM contribuie la asigurarea independenţei au înregistrat creşteri în 2007 faţă de anul precedent", se mai arată în document.

CÎTEVA CIFRE. A crescut volumul de activitate a a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) pe anul 2007 cu 37,48% faţă de anul 2006. Procurorii DNA împreună cu ofiţerii de poliţie judiciară şi specialiştii au avut de soluţionat 3.319 dosare, cu peste 700 de cauze mai mult faţă de anul 2006. Au fost rezolvate 1.506 dosare – 167 cu trimiteri în judecată, restul cu soluţii de scoatere de sub urmărire penală, de încetare a urmăririi penale ori de neîncepere a urmăririi penale , iar alte 564 au fost declinate pe motive de competenţă. Din dosarele rămase de soluţionat (1249), 494 sunt mai vechi de un an de la prima sesizare şi 128 mai vechi de 6 luni de la data începerii urmăririi penale. Prejudiciul total reţinut prin rechizitoriile întocmite de procurorii DNA anul trecut este de peste 385 milioane de lei noi. La nivelul Parchetului Instanţei supreme, operativitatea soluţionării dosarelor de către DNA a fost apreciată ca bună, în raport de complexitatea cauzelor. La Instanţa supremă au fost cu 5% mai puţine dosare de soluţionat, faţă de 2006. În schimb au crescut recursurile în interesul legii (RIL), fiind pronunţate 88 de decizii de soluţionare a RIL, ceea ce reprezintă cu 51,26% mai multe decît în 2006. Durata de soluţionare a dosarelor a fost de sub două luni, în majoritatea cazurilor, fiind şi 5.310 rezolvate într-o perioadă mai lungă de 6 luni. Încărcătura medie de dosare pe cap de judecător al Instanţei supreme a fost de aproximativ 305,34.

NOUA REALITATE JURIDICĂ. Aderarea României la UE a reprezentat pentru magistraţi o nouă realitate juridică, susţine CSM în raport, aceştia avînd obligaţia de a asigura preeminenţa dreptului comunitar şi avînd la dispoziţie instrumente juridice noi. Un instrument juridic nou pe care magistraţii puteau să-l aplice este posibilitatea sesizării Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene(CJCE) cu o întrebare preliminară, dar şi cerinţa emiterii unui mandat european de arestare. În ciuda deficienţelor sale, sistemul judiciar romîn "a reuşit să se conecteze la cele ale celorlalte state membre şi să asigure compatibilitatea necesară, contribuind la eforturile de creare a unui spaţiu comun de securitate, cooperare şi justiţie", menţionează Raportul.

VULNERABILITĂŢI, PRIN OCHII JUDECĂTORILOR. În opinia instanţelor judecătoreşti, principalele vulnerabilităţi manifestate de sistemul judiciar în cursul anului 2007 sînt: instabilitatea şi lipsa de coerenţă legislativă, schema de personal subdimensionată, baza materială şi resurse umane insuficiente, supraîncărcarea instanţei, practica neunitară şi modificări legislative ce dau naştere la soluţii şi interpretări contrare, proceduri judiciare greoaie, pregătirea profesională continuă nu satisface nevoile reale de la nivelul instanţelor de judecată şi lipsa de coerenţă în salarizarea magistraţilor. Judecătorii propun pentru combaterea acestor vulnerabilităţi următoarele măsuri: adoptarea codurilor şi a altor acte normative compatibile cu legislaţia europeană, în aşa fel încît să nu fie necesară modificarea acestora o perioadă mai lungă de timp, suplimentarea posturilor de grefieri şi judecători şi construirea de noi sedii, degrevarea judecătorilor de activităţile extrajudiciare, celeritatea judecării recursurilor în interesul legii şi elaborarea unui nou sistem de salarizare.

...PRIN AI PROCURORILOR. În ceea ce priveşte parchetele, din răspunsurile transmise, au rezultat următoarele probleme: legislaţie necorespunzătoare, atingerile aduse independenţei magistraţilor, lipsa acută de procurori, lipsa unor condiţii corespunzătoare de muncă la unele unităţi de parchet, mediatizarea excesivă a anchetelor penale, încărcarea procurorului cu sarcini nonjuridice şi volum de muncă supraîncărcat. Procurorii propun pentru remedierea acestor probleme următoarele măsuri: sistematizarea legislativă, intervenţii prompte ale CSM atunci cînd este încălcată independenţa magistraţilor, organizarea de concursuri şi modificarea dispoziţiilor legale privind participarea la concurs a absolvenţilor de facultate, degrevarea procurorului de alte sarcini şi reexaminarea schemelor de personal în sensul măririi numărului procurorilor la parchetele cu volum mare de activitate.

ŞI, CEL MAI IMPORTANT, CUM LE VEDE CETĂŢEANUL. Principalele probleme identificate de cetăţeni sunt: lipsa de celeritate a procedurilor, exsitenţa tratamentelor diferenţiate, vizînd aspecte de rasă, de naţionalitate, ori bazate pe nivelul veniturilor (bogaţi şi săraci), tratamentul incorect aplicat victimelor în timpul procedurilor, impunitatea magistraţilor care soluţionează greşit o cauză sau împrejurarea că accesul la justiţie este dificil, neexistînd suficiente informaţii sau asistenţă juridică pentru înlesnirea accesului.

BUGETUL, LA INSTANŢA SUPREMĂ SAU LA CSM. Anul trecut, ca şi anul acesta, de altfel, s-au înregistrat numeroase probleme de buget, în grădina justiţiei. Legat de bani, CSM consideră nepotrivit ca ministrul Justiţiei să păstreze calitatea de ordonator principal de credite, fiind necesară administrarea bugetului MJ de un organ aparţinînd autorităţii judecătoreşti. Asigurarea unei finanţări corespunzătoare consolidează independenţa sistemului judiciar, susţine CSM: "Asigurarea liberului acces al cetăţenilor la justiţie, inclusiv prin acţiuni de informare şi educaţie juridică, scutiri sau reduceri la plata taxelor de timbru, posibilitatea obţinerii de asistenţă juridică gratuită etc., reprezintă un proces costisitor, dar indispensabil pentru funcţionarea statului de drept. În acest context, păstrarea calităţii de ordonator principal de credite de către ministrul Justiţiei apare ca o soluţie nepotrivită, fiind necesară administrarea acestuia de un organ aparţinînd autorităţii judecătoreşti, fie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (soluţie consacrată de Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin OUG nr.100/2007, cu efect de la 1 ianuarie 2009), fie CSM" se subliniază în raport. "Transmiterea administrării bugetului instanţelor către CSM ar permite o mai bună corelare între nevoi şi resurse, pe baza datelor pe care Consiliul le gestionează cu privire la activitatea instanţelor şi a proiectelor de reformă aflate în coordonarea sa", se arată în raport.

PRIORITĂŢI. CSM mai precizează că, pentru reuşita procesului de reformă a sistemului judiciar, se impune tratarea ca priorităţi, în ceea ce priveşte finanţarea, a programelor de formare profesională, iniţială şi continuă a magistraţilor şi asigurării resurselor materiale necesare funcţionării justiţiei ca serviciu public. Consiliul susţine că asigurarea participării magistraţilor la programe de formare continuă doar o dată la trei ani rămîne nesatisfăcătoare, avînd în vedere ritmul evoluţiei realităţilor sociale şi al diversificării, specializării şi creşterii gradului de tehnicitate a normelor juridice. Pentru creşterea celerităţii soluţionării litigiilor şi garantării drepturilor procesuale ale părţilor, asigurarea unor sedii adecvate pentru desfăşurarea activităţii instanţelor şi parchetelor şi asigurarea resurselor necesare activităţii curente reprezintă premise indispensabile, la unele instanţe neexistînd nici măcar fondurile necesare îndeplinirii procedurii de citare a părţilor ori banii necesari pentru plata facturilor la utilităţi. CSM mai arată că în contextul creşterii complexităţii fenomenului infracţional şi necesităţii combaterii cu mai multă fermitate a criminalităţii organizate şi a corupţiei, se impune îmbunătăţirea cadrului legal privind protecţia magistraţilor şi a familiilor acestora împotriva faptelor penale aflate în legătură cu atribuţiile exercitate.

RĂSPUNDEREA MATERIALĂ A MAGISTRAŢILOR. De asemenea, în contextul existenţei unor dispoziţii legale care instituie răspunderea materială a magistraţilor, CSM consideră că este inadmisibilă lipsa, în continuare, de eficienţă juridică a normelor înscrise în Legea nr. 303/2004 privind asigurarea magistraţilor pentru risc profesional. "Prin neemiterea normelor de aplicare şi nepunerea în practică a acestora este afectată atît independenţa magistraţilor, cît şi posibilitatea statului de a recupera prin regres sumele plătite ca despăgubiri în astfel de cazuri". Raportul CSM mai scoate în evidenţă necesitatea ca în anul 2008 să devină mai mare implicarea organizaţiilor societăţii civile în procesul decizional privind sistemul judiciar. "Pentru a-şi păstra independenţa în raport cu celelalte puteri, sistemul judiciar este dependent de acceptarea publică a misiunii sale fundamentale, astfel încît societatea civilă reprezintă un partener indispensabil pentru credibilizarea acestuia", se mai arată în raport. Nu în ultimul rînd, CSM subliniază că "judecătorii şi procurorii trebuie să-şi asume împrejurarea că independenţa lor personală şi toate garanţiile care o însoţesc nu constituie privilegii ale magistratului şi nici cauze de impunitate, ci ele sunt instituite exclusiv pentru garantarea drepturilor cetăţenilor la un proces echitabil. Cu alte cuvinte, independenţa magistratului nu se referă şi nu trebuie să se refere la dispoziţiile legii, cărora magistratul este ţinut să li se supună şi să le aplice, cu competenţă profesională şi cu bună-credinţă.