MĂRTURIE ŞOCANTĂ. Cartier din Bucureşti, lovit de un MARE BLESTEM! "Sunt zeci de suflete acolo, jos, care ne cheamă"

A doua zi de domnie a lui Ioan Vodă Caragea a adus cu ea una dintre cele mai crunte epidemii de ciumă, boală care, între 1812 și 1813, a decimat jumătate din locuitorii Bucureştiului. 

"Sosirea acestui domn în Bucureşti a fost semnalul unor mari calamităţi în ţară. Chiar în noaptea instalării sale, Palatul Domnesc de la Mihai Vodă, din Dealul Spirii, a ars până la temelii şi Curtea domnească a devenit Curtea arsă", scrie istoricul George Potra în cartea "Din Bucureştii de ieri". Nici nu se stinsese bine focul din Dealul Spirii, că unul dintre oamenii lui de încredere, venit de la Constantinopol, cade la pat, bolnav de ciumă.

A fost doar începutul uneia dintre cele mai grele domnii din istoria Ţărilor Române. "Vodă Caragea (1812 - 1818) a avut o domnie greu încercată cu epidemia de ciumă, urmată de cutremur şi inundaţii", a declarat istoricul Dan Falcan, potrivit historia.ro. Boala a provocat un adevărat haos în București, iar în acele zile s-au petrecut multe jafuri şi violuri. "Cei mai răi erau cei care avuseseră boala şi scăpaseră de ea. Intrau în casele oamenilor sănătoşi, îi ameninţau că le dau ciumă şi aruncau haine spre ei îmbibate cu microbi", povesteşte Dan Falcan.

La începutul secolului al XIX-lea, în Bucureşti existau doar spitalele Colţea şi Pantelimon, dar din cauza ciumei lui Caragea, în 1813 a fost înfiinţat şi Spitalul Filantropia, la iniţiativa medicului-şef al Capitalei, Constantin  Caracaş, un doctor devotat care avea să moară, câţiva ani mai târziu, răpus de holeră. În timp ce Vodă Caragea şi boierii săi au fugit din calea epidemiei încă de la izbucnire, în 13 decembrie 1812, bucureştenilor de rând li s-a permis să părăsească oraşul abia la 1 august 1813.

Cum epidemiile de ciumă reveneau constant, în medie o dată la zece ani, la finalul secolului al XVII-lea s-a înfiinţat "breasla cioclilor". Erau bine plătiţi şi aveau ca scop să strângă morţii şi să-i îngroape. Un episod macabru al acelor vremuri s-a regăsit în raportul unui cioclu: "Astăzi am adunat vreo 15 morţi pe care i-am dus cu căruţa pe câmpul de la Dudeşti, dar nu am ajuns decât cu 14, fiindcă unul a rupt-o la fugă".

90 de mii de oameni au pierit în timpul "ciumei lui Caragea", majoritatea bucureşteni.

MISTERELE din București

În jurul fostelor cimitire de ciumaţi din Bucureşti s-au răspândit, de-a lungul secolelor, zeci de mistere. Se spune, aşadar, că unul dintre locurile în care ar fi fost aruncaţi morţii în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea ar fi fost în zona Casei Poporului. Muncitorii care au făcut săpături acolo în urmă cu 30 de ani susţin că, în timpul lucrărilor, ar fi dat peste câteva gropi comune, în care fuseseră aruncaţi morţii bolnavi de ciumă şi acoperiţi, apoi, cu var.

O altă locaţie despre care se spune că ar ascunde un fost cimitir de ciumaţi este cartierul Balta Albă, în preajma Bulevardului Nicolae Grigorescu. Potrivit istoricilor, în zonă ar fi existat, într-adevăr, numeroase gropi comune în care au fost aruncaţi ciumaţii, de aici venind şi numele cartierului. Şi Lacul Morii, amenajat tot de comunişti, s-ar fi ridicat peste un fost cimitir de ciumaţi, cel din Crângaşi.

"Sunt zeci de suflete acolo, jos, care ne cheamă"

O bucureșteancă a povestit, pentru Antena3, că blocul din Balta Albă în care a trăit pare lovit de blestem și că experiențele sale par să dovedească că sufletele morţilor de acum două secole încă se zvârcolesc în pământ.

"Nu sunt deloc superstiţioasă, nu cred în paranormal, însă acolo, cu siguranţă, se petrece ceva straniu, ceva necurat. În grădiniţa împrejmuită din faţa blocului, acolo unde au şi căzut cei ce s-au aruncat, nu creşte absolut nimic, terenul este mereu uscat şi crăpat. Vecinii s-au tot străduit să planteze flori şi copăcei, dar nimic verde nu rezistă. Creşte ce creşte şi, în câteva luni, moare. Totul a început când s-a sinucis Marcela. Locuia la etajul opt. O visasem pe Marcela care mă ruga să nu îi dau de pomană nimic. Dimineaţă, am aflat că se aruncase de la etaj, pe la ora 1. M-am înfiorat toată, dar mi-am spus că nu a fost decât o coincidenţă. Apoi s-a aruncat de la etaj Mitică. Tot noaptea s-a sinucis. În jurul orei morţii lui, l-am visat. Am simţit cum cineva mă veghează în somn. Deşi dormeam, i-am auzit paşii, apoi i-am simţit respiraţia. M-a luat în braţe şi m-a strâns atât de tare, că mi-au trosnit oasele. Parcă se agăţa de mine să nu plece. 'Nu am vrut să mor, mi-a şoptit. Sufletele m-au luat. Sunt zeci de suflete acolo, jos, care ne cheamă'. Apoi, mi-a dat drumul şi m-am trezit. A fost cea mai terifiantă experienţă din viaţa mea! Mă tot întreb de ce mi s-au arătat tocmai mie aceste suflete. Nu sunt nici credincioasă şi nici nu cred în fenomene paranormale, însă toate aceste evenimente şocante şi, totodată, atât de stranii, m-au determinat să mă mut din acel bloc. Mi-este foarte clar că e ceva legat de acel teren. Poate că sufletele celor care au murit de ciumă şi au fost zăvorâte în Balta Albă sunt neliniştite şi îşi cer tributul, pentru sacrilegiul de a nu fi fost înmormântaţi creştineşte", a povestit Angela.

Cititi si:

■ Apariţie HALUCINANTĂ! Ce a surprins GOOGLE STREET VIEW la geamul unui orfelinat britanic abadonat (VIDEO)

■ NEBUNIE! SEX in plina zi, in fata cumparatorilor dintr-un magazin (VIDEO)