x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Momente & schije

Momente & schije

de Luiza Moldovan    |    27 Aug 2014   •   15:07

Am fost la un magazin de bricolaj şi acolo am văzut rafturi întregi cu nişte tipe zâmbind liniştit, din nişte saci. Păreau foarte fericite să fie acolo, pe rafturi, închise în sacii ăia transparenţi. Abia pe urmă mi-am dat seama: erau nişte reclame la nişte saltele de dormit. Freaky!

O reclamă la un detergent ţipă din televizor că e cel mai bun la scos pete şi-ţi promite emfatic nişte haine de o curăţenie impecabilă. A, şi că e singurul detergent care poate să facă asta! Fata mea, cu picioarele pe pereţi, prăbuşită în fotoliu, îi răspunde apatic, cu biberonul în gură: “Bravo ţie!”.

Îmi plac acei şoferi care, după ce că s-au urcat beţi la volan, par pur şi simplu luaţi prin surprindere când alcooltestul le arată ce alcoolemie au. “Aţi băut!”, “Eu??? EU am băut???” şi apoi se uită miraţi la alcooltest. Şi apoi tot ei: “Mda, se pare c-am băut, dar totuşi”.

Pe uşa cabinetului unei doctoriţe pediatru scrie clar, negru pe alb, să băgăm toţi la cap: “Nu primesc flori!”. Bine, doamnă, atunci o să încercăm cu lingouri de aur, bilete de vacanţă în locuri exotice sau, după posibilităţi, o sesiune de shopping în Dubai! Numai să ne scrieţi pe uşă!

Aţi observat? Sunt unele “vedete” care, înghesuite pe stradă de ziarişti, se prefac că vorbesc la telefon dacă tema nu le convine. Dacă, de pildă, ies de la tribunal sau au avut un accident rutier! E clar că nu vorbesc nimic cu nimeni şi că ţin telefonul ăla la ureche ca să-i ţină departe pe ziarişti.

De ce i se mai spune “Casa Presei” “Casei Scânteii”? Că, oricum, nu mai e nici o “presă” pe acolo! Dacă noţiunea, în sine, de , e vetustă, dacă presa scrisă, în sine, nu mai există decât prin câteva exemple ameţite, eu propun ca fosta Casă a Scânteii şi fosta Casă a Presei să fie transformată în pistă acoperită pentru rolleri, pe timp de iarnă. Şi să se numească simplu: “La Grigore”. (Pour les connaisseurs!)

În sectorul trei al Capitalei, după împădurirea cu pomişori de primăvară-vară, urmează trasarea-dungilor-roz de toamnă-iarnă. Despre ce e vorba? Despre acele dungi roz-ciclam, de culoarea turnuleţelor ţigăneşti, trasate în ultimele două săptămâni pe bordurile ce încadrează spaţiile verzi de pe marile bulevarde. Haide, bre, Robert Negoiţă, altă culoare nu-ţi veni şi ţie prin cap decât ţigănia aia hidoasă?!?

De când cu scandalul cu Mircea Băsescu şi ţiganii, îmi e mult mai uşor să folosesc termenul de “ţigan”. Înainte, parcă aveam o jenă, mi-era să nu comit vreun act de discriminare. Acum nu mai am niciuna.

×