Nu a acceptat să-l încalece cenzura

Ceauşescu n-a înghiţit cum a fost făcut filmul “Mircea”. Şi-ar fi dorit ca Voievodul Ţării Româneşti să vorbească precum Nicolae la congresul PCR. Ca atare, Ceauşescu l-a chemat la “raport” pe Sergiu Nicolaescu. Regizorul, aflându-se în Germania, unde realiza filme pentru nemţI, nu a venit la întâlnirea cu Ceauşescu. Premiera filmului “Mircea” s-a amânat. Într-un târziu, lansarea filmului a avut loc, dar în provincie. De altfel, enervat, Ceauşescu a dat dispoziţie să se facă filme cu domnitori. Alte filme cu domnitori români, dublându-se în mod caraghios subiectele cu voievozi deja devenite filme din mâna lui  Sergiu Nicolaescu. Necazuri a avut cu cenzura comunistă şI la filmul “Osânda”. Scena care i-a iritat pe activiştii înalţi de partid a fost secvenţa în care Amza Pellea urca simbolic cu o cruce în spate un deal, vânat fiind de jandarmii ce-l împresuraseră. Izbit de gloanţe, Amza se târăşte până în vârful colinei, plin de sânge, şI Dinică, în rolul sergentului slobozeşte cartuşul mortal. Înainte de a-şI da ultima suflare, fără să abandoneze crucea simbolică, Amza suduieşte cu obidă: “Dumnezeii ei de viaţă!” Părând o metaforă legată de Golgota, scena lui Amza însângerat, cu crucea în spinare, i-a făcut pe cenzorii comunişti să refuze difuzarea filmului. În mods cu totul surprinzător însă, Ceauşeştii au văzut filmul şI au decretat: “ E bun”. Aşa a ajuns pe ecrane bijuteria de film “Osânda” atât de îndrăgită de spectatori dar şI de critici.