Oameni şi ţară

Mi-e frică de vaci, recunosc cinstit. Când mă duc pe undeva şi văd câte o vacă, mă dau de pe şosea, ca să aibă ea loc mai mult. Mi-e frică de talanga ei, de mersul ei tărăgănat. Mi-e frică de mugetul ei şi evit s-o privesc în ochi. Nu pot să spun că le am cu vacile. De asemenea, nu le am nici cu oile. Mi-e frică şi de oi. Am fost de mai multe ori la Ferma Animalelor, de lângă Pantelimon, m-am uitat în ochii oilor şi n-am văzut nimic. M-am gândit că poate n-au nimic să-mi spună. Sau, poate, că nu pot eu să decriptez mesajul din spatele ochilor. Între timp, oile au şi dispărut de acolo. Poate pentru că n-aveau nici un mesaj către populaţie.

Eu ştiam că măgarul e un om blând. “Dar n-a fost, n-a fost aşa”, vorba Poetului. O doamnă mi-a atras atenţia să nu stau prea aproape de măgar, deoarece s-ar putea să mă muşte. Dar de ce ar vrea un măgar, care nici măcar nu ştie ce-mi poate pielea, să mă muşte?!? Spuneţi şi dumneavoastră, ce-ar putea avea un măgar cu mine, o necunoscută? Cum mie-mi place să plonjez în ochii măgarului, chiar am văzut potenţialul agresiv şi atunci mi-am zis să stau departe. De ce or fi măgarii atât de măgari?

Nici cu caprele nu le am, nici cu curcanii. Cel puţin, curcanii chiar sunt agresivi şi nişte nesimţiţi. Din partea mea, dac-ar fi fost să fiu eu Înţeleptul Anonim, aş fi născut sintagma “eşti un curcan”, nicidecum “eşti un măgar”. Nu se poate aşa ceva! Să intri tu în curtea curcanului şi să te latre în halul ăsta! Nu, deci nu accept!

Sunt, funciarmente şi eminamente, “de la oraş”. Am văzut la televizor cum se ia un ou din cuibar, am auzit că e cald. Am intrat de trei ori în viaţa mea, la intervale lungi, într-un grajd, dar nu mi-a plăcut cum mirosea şi mai era şi întuneric. Cum or putea animalele alea să stea aşa, în miros de bălegar şi pe întuneric?!? Pentru mine, laptele vine de la magazin şi e neapărat pasteurizat.
Totuşi. Noua generaţie de copii întrece cu mult generaţiile anterioare. Pentru ei, vacile sunt mov şi dau ciocolată, căpşunile cresc pe verticală, roşiile vin de la turci, nu din pământ, iar măgarul e poneiul ăla cu care te dai la Ferma Animalelor şi costă cinci lei o tură.

O prietenă de-a mea a dus viaţa la ţară la un alt nivel, după ce a intrat în depresie că nu i-a hrănit nimeni găinile de pe feisbuc cât timp a fost plecată în concediu. Şi au murit.