Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Verdictul dat azi in cazul Omar Hayssam este cel puţin curios, dacă il analizăm prin prisma modului in care s-au constituit dosarele celor doi acuzaţi in povestea răpirii din Irak: siriano-romănul Omar Hayssam şi irakiano-americanul Mohammad Munaf.
Omar Hayssam:
⢠"Vă garantez că voi spune in scurt timp adevărul"
⢠"Persoanele vinovate de răpire se plimbă libere prin Romănia"
⢠Ovidiu Ohanesian: "Justiţie parţială, adevărul e incă muşamalizat"
Omar Hayssam a primit două pedepse, respectiv 20 de ani pentru acte de terorism şi 15 pentru Legea 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, urmănd să execute pedeapsa cea mai mare.
Instanţa a mai dispus confiscarea sumei de 30.000 de dolari şi daune morale de căte două milioane de euro pentru fiecare dintre cei trei jurnalişti răpiţi la Bagdad.
Instanţa a mai dispus măsura sechestrului asigurator pe anumite bunuri ale lui Omar Hayssam şi ale soţiei sale, precum şi cheltuieli judiciare către stat de 70.000 de lei.
Totodată, instanţa i-a interzis anumite drepturi civile şi cetăţeneşti pentru o perioadă de zece ani după executarea pedepsei cu inchisoarea.
La pronunţarea instanţei nu a participat niciunul dintre membrii familiei lui Omar Hayssam.
Decizia Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Omar Hayssam şi Mohammad Munaf au fost acuzaţi de iniţiere, constituire şi sprijinirea unei asocieri in scopul săvărşirii de acte de terorism prevăzute de articolul 35 din Legea 535/2004.
In 26 aprilie 2006, instanţa Curţii de Apel Bucureşti a decis judecarea lui Omar Hayssam in stare de libertate, pe motive medicale. Ulterior, anchetatorii au stabilit "cu certitudine" că sirianul a părăsit ilegal Romănia şi că se află in afara spaţiului naţional, iar Curtea de Apel Bucureşti a emis pe numele său, in 26 iunie, un mandat de urmărire internaţională.
La căteva ore după ultimul termen in proces, Omar Hayssam a declarat, la o emisiune de la Antena 3, că niciuna dintre variantele privind fuga sa din Romănia vehiculate in presă nu sunt adevărate, insă a refuzat să spună ce cale a urmat pentru a părăsi Romănia.
Hayssam a spus, in cadrul unui interviu prin telefon, la emisiunea Sinteza Zilei de la Antena 3, că a plecat din ţară pentru că avea date că după 60 de zile de la eliberarea sa din motive medicale va fi rearestat.
El a respins acuzaţiile potrivit cărora ar fi vrut să scoată bani din Romănia atunci cănd s-a oferit să plece din ţară pentru a ajuta la negocierile pentru eliberarea celor trei jurnaliştilor romăni răpiţi in Irak. Potrivit lui Hayssam, şi in acest moment se pot scoate suma mari de bani din Romănia fără probleme.
Omar Hayssam a mai spus că atunci cănd i se va da posibilitatea de a se exprima liber in faţa autorităţilor judiciare sau in faţa unui consul, va da toate detaliile, insoţite de probe, privind intreaga afacere a răpirii jurnaliştilor romăni.
Sirianul a mai afirmat că autorităţile au toate datele - nume şi declaraţiile - adevăraţilor răpitori, mai ales după ce s-au operat arestările din Bagdad.
In 1 iunie, Biroul Naţional Interpol Romănia a solicitat instituţiei similare din Beirut intensificarea măsurilor de localizare a urmăritului internaţional Omar Hayssam, care, in cadrul unei intervenţii telefonice in direct la un post de televiziune, a declarat că se află in aces oraş libanez.
Surse judiciare susţin că Hayssam nu se află in Liban (Beirut), ci in Siria.
De altfel, soţia sa lui Hayssam a obţinut o hotărăre judecătoarească prin care să i se permită, impreună cu cei şapte copii ai sirianului, să părăsească Romăniei incepănd cu 15 iunie, destinaţia indicată fiind Siria. Decizia a fost insă atacată in instanţa superioară de către Autoritatea Tutelară a Primăriei sectorului 2 al Capitalei.
Omar Hayssam este dat in urmărire internaţională in toate cele 186 de state afiliate OIPC Interpol.
- Mediafax
 Munaf şi Omar, dosare controversate
Verdictul dat azi in cazul Omar Hayssam este cel puţin curios, dacă il analizăm prin prisma modului in care s-au constituit dosarele celor doi acuzaţi in povestea răpirii din Irak: siriano-romănul Omar Hayssam şi irakiano-americanul Mohammad Munaf. ici unul dintre cei doi acuzaţi nu a avut parte de proceduri fireşti in procesele care le-au fost intentate, intre timp, Omar Hayssam reuşind să plece din Romănia, deci ieşind din peisaj şi complicănd situaţia.
PROCES RAPID. Mohammad Munaf a fost condamnat la moarte in Irak, pentru aceeaşi acuzaţie - iniţiere, constituire şi sprijinirea unei asocieri in scopul săvărşirii de acte de terorism - in urma unei şedinţe de judecată care a durat mai puţin de o oră şi jumătate. In tot acest timp, potrivit avocatului american al lui Munaf, Jonathan Hafetz, judecătorul nu a ţinut cont de declaraţiile martorilor acuzării şi nici de cele ale lui Munaf. In timpul procesului, in sală s-au prezentat doi militari americani care au purtat o scurtă discuţie cu judecătorul de şedinţă, in urma căreia magistratul a decis condamnarea la moarte a lui Munaf.
CINE E PIRONE? Unul dintre ofiţeri, locotenentul Robert Pirone, avocat la biroul de legătură cu Tribunalul Penal Central irakian din Bagdad. Acesta a afirmat că a participat la procesul lui Munaf pentru a formula plăngerea oficială din partea Ambasadei Romăniei la Bagdad, fapt infirmat de autorităţile romăne (Ministerul Justiţiei şi Ministerul de Externe). Prezenţa lui Pirone in faţa instanţei irakiene este extrem de controversată, cu atăt mai mult cu căt ea este citată şi intr-un alt caz de răpire din Irak.
DEPOZIŢIE REFUZATA. Canadianul James Loney, răpit in Irak la 26 noiembrie 2005, la Bagdad, impreună cu alţi membri ai unei delegaţii a Christian Peacemaker Team, a fost ţinut in captivitate preţ de patru luni. Cu toate acestea, el refuză să depună mărturie impotriva răpitorilor săi. Şi explică această decizie prin faptul că in Irak justiţia nu este tocmai aducătoare de dreptate, verdictele dăndu-se de multe ori fără ca acuzatul să aibă parte de apărare, folosind tortura pentru a obţine mărturii şi, mai ales, pentru că in această ţară este in vigoare pedeapsa cu moartea. Această pedeapsă ii paşte şi pe răpitorii săi. Exact ca in cazul răpirii ziariştilor romăni şi al acuzatului Mohammad Munaf, care susţine că a fost ameninţat, pentru a da declaraţii care să-l incrimineze pe Omar Hayssam şi pe el insuşi in acest dosar. Munaf are deja un verdict de pedeapsă cu moartea pronunţat de instanţele irakiene.
ACELAŞI AMERICAN. Cazul lui este citat de insuşi canadianul Loney, intr-o scrisoare deschisă in care acesta işi explică refuzul de a depune mărturie. "Potrivit avocatului irakian al lui Munaf, Badie Arrief Izzat, la proces au participat doi ofiţeri americani. Judecătorul era pe punctul de a respinge cauza, pentru că nu existau probe care s-o susţină. Locotenentul Robert Pirone a declarat Curţii că a fost autorizat de Guvernul Romăniei să depună o plăngere in numele victimelor răpirii. Celălalt ofiţer american, un general, a insistat asupra faptului că Munaf este vinovat şi ar trebui condamnat la moarte. (...) Pirone este acelaşi ofiţer de legătură care s-a ocupat şi de dosarul răpitorilor noştri. Un raport clasificat al Pentagonului susţine că . Sau faţă de puternicul ocupant, se pare. Am informat recent (martie 2007 - n.r) instanţa canadiană că nu voi depune mărturie".
RASCUMPARARE. Conform declaraţiei lui Robert Pirone in faţa Tribunalului Central irakian, din 12.10.2006, acesta ar fi avut cunoştinţă despre faptul că, in schimbul eliberării jurnaliştilor romăni, s-a plătit o răscumpărare, "respectiv o sumă de bani". De notat că, oficial, operaţiunea de eliberare a jurnaliştilor romăni răpiţi in Irak a fost un succes al serviciilor secrete romăne, care a implicat "deplasarea a foarte mulţi ofiţeri, cumpărarea a multor informaţii, deplasarea multor mijloace".
"OPERAŢIUNE SCUMPA". In concluzie, preciza preşedintele Traian Băsescu la data de 6 iunie 2005, "o operaţiune scumpă, dar nu cred că poate fi comparată cu viaţa unui om". Intrebat, atunci, ce anume s-a dat la schimb pentru eliberarea jurnaliştilor romăni şi a ghidului lor irakiano-american, Mohammad Munaf (ştiute fiind variantele oferite de răpitori - retragerea militarilor romăni din Irak, 20 de militari romăni la schimb cu jurnaliştii), preşedintele a refuzat să ofere detalii, răspunzăndu-i ziaristei interesate doar:"Doamnă, cine ştie ce am schimbat, doamnă?"
MAI AVEM DE AŞTEPTAT. Adevărul despre răpirea din Irak este departe de noi, dar nici speranţe prea mari că-l vom afla nu avem, atăt timp căt, de la bun inceput, am aflat de la preşedintele ţării că vom avea nevoie de 50 de ani pentru a ajunge la el. Au trecut doar doi, iar procesele lui Omar Hayssam şi Mohammad Munaf nu au adus decăt mai multă ceaţă şi confuzie decăt aveam la inceputul "crizei ostaticilor". Nu suntem singurii in această situaţie. Nici francezii, nici italienii, care au trecut prin situaţii similare, nu sunt foarte lămuriţi in privinţa condiţiilor in care le-au fost răpiţi nişte cetăţeni in Irak şi mai ales a condiţiilor in care aceştia au fost eliberaţi. Nu de puţine ori s-a vorbit despre plata unor sume imense de bani, despre milioane de dolari, răscumpărare. Dacă a fost sau nu o răscumpărare in cazul răpirilor, nu vom afla, poate, niciodată.
ARESTAŢII DIN IRAK. Ce ar trebui, insă, să aflăm, ar fi date despre persoanele arestate in Irak in legătură cu dosarul răpirii jurnaliştilor romăni. Au fost operate arestări, după cum insuşi preşedintele Traian Băsescu afirma, din primul grup de răpitori, dar ulterior am aflat că s-au operat arestări şi din răndul celui de-al doilea şi, de altfel, celui mai serios grup de răpitori. Unul dintre avocaţii romăni ai lui Omar Hayssam, Ion Cazacu, afirma, de curănd, intr-o emisiune la Antena3, că in Irak se instrumentează un dosar cu adevăraţii răpitori şi că există căteva declaraţii in acest sens.
IEŞIREA LA RAMPA. Omar Hayssam a păstrat tăcerea din momentul eliberării sale din arestul de la Rahova şi, ulterior, după plecarea sa din ţară, el intervenind telefonic intr-o emisiune la Antena3 in urmă cu două săptămăni. Avocatul său a explicat că Omar a spus că, de la plecarea din Romănia, nu a făcut nici un fel de intervenţie publică, tocmai pentru că a dorit să se judece, in Romănia, in faţa instanţelor şi nu prin presă sau prin televiziune. Ceea ce clientul său consideră că nu s-a intămplat. Omar Hayssam a propus, prin intermediul avocatului, fie o comisie rogatorie cu statele cu care Romănia are tratate de asistenţă, cu statele arabe cu care are tratate de asistenţă juridică internaţională, ba chiar s-a oferit să meargă la orice consulat din ţările arabe, consulat romăn din ţările arabe să dea o declaraţie. Cu o singură condiţie: să-i fie anulat mandatul de arestare pentru o perioadă, timp in care să facă acele declaraţii in libertate, pentru că la acest moment el se află intr-un loc in care nu are libertate de mişcare. "Eu acum o spun: stau intr-un cartier (in Beirut - după cum a afirmat iniţial - n.r) din care ies foarte greu. Nu sunt liber să circul. Cum pot eu să mă prezint in faţa unei autorităţi oficiale, să dau o declaraţie in acest sens, avănd un mandat de arestare internaţional care mă păzeşte la fiecare colţ? Cum pot să fac eu treaba asta? O rog pe doamna judecătoare să-l audieze pe Munaf". Acestea au fost vorbele lui Omar Hayssam, in emisiunea Antenei3, din seara zilei de 31 mai. Ieri, in primul interviu acordat Antenei3, imediat după anunţarea verdictului, Omar Hayssam nu a mai confirmat că s-ar afla in Liban. El s-a mărginit să afirme că se află "unde ii e bine", adăugănd că serviciile secrete l-or fi căutat, dar nu l-au găsit.
